LEGEA nr.705*)
din 3 decembrie 2001
privind sistemul naţional de asistenţă socială
Publicat n Monitorul Oficial, Partea I nr.814 din 18 decembrie 2001
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art.1. - Prezenta lege reglementează organizarea, funcţionarea şi finanţarea sistemului naţional de asistenţă socială n Romnia.
Art.2. - Asistenţa socială, componentă a sistemului de protecţie socială, reprezintă ansamblul de instituţii şi măsuri prin care statul, autorităţile publice ale administraţiei locale şi societatea civilă asigură prevenirea, limitarea sau nlăturarea efectelor temporare sau permanente ale unor situaţii care pot genera marginalizarea sau excluderea socială a unor persoane.
Art.3. - Asistenţa socială are ca obiectiv principal protejarea persoanelor care, datorită unor motive de natură economică, fizică, psihică sau socială, nu au posibilitatea să şi asigure nevoile sociale, să şi dezvolte propriile capacităţi şi competenţe pentru integrare socială.
Art.4. - (1) Nevoia socială reprezintă ansamblul de cerinţe indispensabile fiecărei persoane pentru asigurarea condiţiilor de viaţă n vederea integrării sociale.
(2) Evaluarea nevoilor sociale se realizează potrivit reglementărilor stabilite prin acte normative.
Art.5. - (1) Asistenţa socială este n responsabilitatea instituţiilor publice specializate ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale şi a organizaţiilor societăţii civile.
(2) n sensul prezentei legi, asistenţa socială cuprinde drepturile acordate prin prestaţii n bani sau n natură, precum şi serviciile sociale.
Art.6. - Sistemul naţional de asistenţă socială se ntemeiază pe următoarele principii generale:
a) respectarea demnităţii umane, potrivit căruia, fiecărei persoane i este garantată dezvoltare liberă şi deplină a personalităţii;
b) universalitatea, potrivit căruia fiecare persoană are dreptul la asistenţă socială, n condiţiile prevăzute de lege;
___________________
*)Această lege a fost adoptată de Senat n şedinţa din 29 octombrie 2001 şi de Camera Deputaţilor n şedinţa din 5 noiembrie 2001, cu respectarea prevederilor art.74 alin. (1) din Constituţia Romniei.
c) solidaritatea socială, potrivit căruia comunitatea participă la sprijinirea persoanelor care nu şi pot asigura nevoile sociale, pentru menţinerea şi ntărirea coeziunii sociale;
d) parteneriatul, potrivit căruia instituţiile publice şi organizaţiile societăţii civile cooperează n vederea organizării şi dezvoltării serviciilor sociale;
e) subsidiaritatea, potrivit căruia statul intervine atunci cnd iniţiativa locală nu a satisfăcut sau a satisfăcut insuficient nevoile persoanelor.
Art.7. - Statul şi asumă responsabilitatea de realizare a măsurilor de asistenţă socială prevăzute prin legi speciale şi asigură transferul atribuţiilor şi al mijloacelor financiare necesare către autorităţile publice locale, serviciile publice descentralizate şi societatea civilă.
Art.8. - n cadrul planului naţional al asistenţei sociale Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale stabileşte direcţiile prioritare n domeniu, este autoritatea care iniţiază legile speciale n domeniul asistenţei sociale, şi urmăreşte aplicarea acestora la nivel central şi local.
Art.9. - n aplicarea măsurilor de asistenţă socială Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale colaborează cu instituţiile guvernamentale, consiliile judeţene şi locale, precum şi cu reprezentanţii societăţii civile.
CAPITOLUL II
Dreptul la asistenţă socială
Art.10. - (1) Au dreptul la asistenţă socială, n condiţiile legii, toţi cetăţenii romni cu domiciliul n Romnia, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.
(2) Cetăţenii altor state şi apatrizii, care au domiciliul sau reşedinţa n Romnia, au dreptul la măsuri de asistenţă socială, n condiţiile legislaţiei romne şi ale tratatelor internaţionale la care Romnia este parte.
(3) Asistenţa socială se acordă la cerere sau din oficiu, n conformitate cu prevederile legii.
(4) Toţi cetăţenii au dreptul de a fi informaţi asupra conţinutului şi modalităţilor de acordare a drepturilor de asistenţă socială.
Art.11. - Drepturile la asistenţă socială se stabilesc n condiţiile prevăzute de legile speciale care le reglementează.
Art.12. - Evidenţa beneficiarilor drepturilor la asistenţă socială se realizează pe baza codului numeric personal, cu asigurarea, potrivit legii, a confidenţialităţii datelor personale.
CAPITOLUL III
Prestaţii şi servicii sociale
SECŢIUNEA 1
Prestaţii sociale
Art.13. - Prestaţiile sociale n bani sau n natură sunt susţinute de măsuri de redistribuţie financiară şi cuprind: alocaţiile familiale, ajutoarele sociale şi speciale către familii sau persoane, n funcţie de nevoile şi veniturile acestora.
Art.14. - Alocaţiile familiale se acordă familiilor cu copii şi au n vedere, n principal, naşterea, educaţia şi ntreţinerea copiilor.
Art.15. - Ajutoarele sociale sunt prestaţii acordate n bani şi n natură persoanelor sau familiilor ale căror venituri sunt insuficiente pentru acoperirea nevoilor minime.
Art.16. - Persoanele cu deficienţe fizice, senzoriale, psihice sau mentale beneficiază de ajutoare speciale.
Art.17. - Persoanele care au dreptul la măsuri de asistenţă socială pot beneficia şi de facilităţi prevăzute n legi speciale.
SECŢIUNEA a 2-a
Servicii sociale
Art.18. - n sensul prezentei legi, serviciile sociale au drept obiectiv menţinerea, refacerea şi dezvoltarea capacităţilor individuale pentru depăşirea unei situaţii de nevoie, cronice sau de urgenţă, n cazul n care persoana sau familia este incapabilă singură să o soluţioneze.
Art.19. - Statul organizează şi susţine financiar şi tehnic sistemul serviciilor sociale, promovnd un parteneriat cu comunitatea locală şi cu reprezentanţi ai societăţii civile.
Art.20. - Serviciile sociale se acordă la domiciliu, n instituţii specializate de zi sau n instituţii rezidenţiale.
Art.21. - Serviciile sociale pot fi servicii de ngrijire social-medicală şi servicii de asistenţă socială.
Art.22. - (1) Serviciile de ngrijire social-medicală sunt acordate persoanelor care, fără acestea, temporar sau permanent, datorită unor afecţiuni fizice, psihice, mentale sau senzoriale, se află n imposibilitatea desfăşurării unei vieţi demne, precum şi persoanelor care suferă de boli incurabile n ultima fază.
(2) Serviciile de ngrijire social-medicală sunt realizate de personal specializat.
Art.23. - (1) Serviciile de asistenţă socială au drept obiectiv refacerea şi dezvoltarea capacităţilor individuale şi ale celor familiale necesare pentru a depăşi cu forţe proprii situaţiile de dificultate.
(2) Serviciile de asistenţă socială sunt servicii profesionalizate şi sunt efectuate de persoane cu calificare n domeniu.
(3) Serviciile de asistenţă socială se realizează prin metode şi tehnici specifice de diagnoză a nevoii de asistenţă şi de intervenţie socială şi constau, n principal, din informare, consiliere, terapie individuală şi colectivă.
Art.24. - (1) Serviciile de asistenţă socială pot fi servicii de asistenţă socială comunitară şi servicii de asistenţă socială specializate.
(2) Serviciile de asistenţă socială comunitară au un caracter primar-general şi se acordă la domiciliu, n familie şi n comunitate.
(3) Serviciile de asistenţă socială specializate se acordă pentru nevoi speciale att la domiciliu, ct şi n instituţii specializate sau n cadrul altor instituţii, cum ar fi: şcoli, spitale, penitenciare şi alte unităţi.
Art.25. - (1) Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale stabileşte priorităţile naţionale n ceea ce priveşte serviciile sociale şi iniţiază proiecte de acte normative pentru reglementarea acordării acestora.
(2) Consiliile judeţene şi locale stabilesc strategiile şi priorităţile locale n funcţie de nevoile comunităţii respective, n conformitate cu strategia naţională.
(3) Organizarea sistemului de servicii şi modul de acordare a acestora se aprobă prin hotărre a Guvernului.
Art.26. - Instituţiile publice şi unităţile private, precum şi asociaţiile şi fundaţiile care acordă servicii sociale au obligaţia să respecte standardele de calitate, precum şi normele metodologice stabilite potrivit legii.
CAPITOLUL IV
Instituţii de asistenţă socială
Art.27. - (1) Instituţiile de asistenţă socială sunt nfiinţate şi organizate ca unităţi specializate, publice sau private.
(2) Instituţiile de asistenţă socială asigură protecţie, ocrotire, găzduire, ngrijire, activităţi de recuperare şi reintegrare socială pentru copii, persoane cu handicap, persoane vrstnice şi alte categorii de persoane, n funcţie de nevoile specifice.
Art.28. - (1) Găzduirea n instituţiile de asistenţă socială se realizează atunci cnd menţinerea la domiciliu nu este posibilă şi poate fi dispusă n urma evaluării sociale şi socio-medicale a persoanei, cu consimţămntul acesteia.
(2) n situaţia n care nu se poate obţine consimţămntul persoanei, accesul acesteia n instituţiile de asistenţă socială se realizează cu consimţămntul reprezentantului legal sau, după caz, cu acordul autorităţii tutelare.
Art.29. - Instituţiile de asistenţă socială pot acorda servicii sociale şi la domiciliul persoanelor, n funcţie de nevoile acestora.
Art.30. - Nomenclatorul instituţiilor de asistenţă socială, procedura şi modul de acreditare a instituţiilor de asistenţă socială, publice şi private, după caz, se stabilesc prin hotărre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale.
Art.31. - (1) Instituţiile de asistenţă socială acreditate au obligaţia să respecte standardele de calitate pentru serviciile acordate, iar proiectele de construcţie şi modernizare a aşezămintelor sociale trebuie să răspundă nevoilor beneficiarilor.
(2) Instituţiile de asistenţă socială prevăzute la alin. (1) au obligaţia să respecte criteriile minime de organizare şi funcţionare, care se aprobă prin hotărre a Guvernului.
Art.32. - (1) Instituţiile publice de asistenţă socială, finanţate parţial sau total de la bugetul de stat, se nfiinţează prin hotărre a Guvernului, iar cele finanţate de la bugetul judeţean sau de la bugetele locale, prin hotărre a consiliului judeţean sau local.
(2) Instituţiile publice de asistenţă socială sunt conduse de un director a cărui activitate este sprijinită de un consiliu consultativ compus din reprezentanţi ai beneficiarilor şi ai partenerilor sociali.
(3) Organizarea şi funcţionarea instituţiilor publice de asistenţă socială se stabilesc de organele care le nfiinţează.
Art.33. - Consiliul local mpreună cu conducerea instituţiei publice de asistenţă socială au obligaţia să asigure soluţionarea urgenţelor sociale din unitatea administrativ-teritorială unde şi are sediul instituţia.
CAPITOLUL V
Organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de asistenţă socială
SECŢIUNEA 1
La nivel central
Art.34. - (1) n cadrul administraţiei publice centrale Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale este autoritatea care elaborează politica de asistenţă socială, stabileşte strategia naţională de dezvoltare n domeniu şi promovează drepturile familiei, copilului, persoanelor singure, persoanelor vrstnice, persoanelor cu handicap şi ale oricăror alte persoane aflate n nevoie. n elaborarea strategiei de dezvoltare n domeniu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale se va consulta cu principalii reprezentanţi ai societăţii civile.
(2) Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Administraţiei Publice, Ministerul Justiţiei, Ministerul de Interne, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului, precum şi alte instituţii şi organisme guvernamentale elaborează n domeniul lor de competenţă politici şi programe de asistenţă socială.
Art.35. - (1) n vederea coordonării sistemului naţional de asistenţă socială se constituie Comisia interministerială privind asistenţa socială, coordonată de ministrul muncii şi solidarităţii sociale.
(2) Comisia interministerială privind asistenţa socială are, n principal, următoarele atribuţii:
a) elaborarea politicii unitare n domeniul asistenţei sociale;
b) coordonarea la nivel naţional a activităţilor de asistenţă socială;
c) avizarea politicilor şi măsurilor de asistenţă socială elaborate de ministerele şi instituţiile prevăzute la art. 34 alin. (2).
(3) Componenţa, modul de organizare, precum şi alte atribuţii ale Comisiei interministeriale privind asistenţa socială se aprobă prin hotărre a Guvernului.
Art. 36. - Principalele atribuţii ale Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale n domeniul asistenţei sociale sunt următoarele:
a) coordonează şi controlează funcţionarea sistemului naţional de asistenţă socială;
b) elaborează proiecte de acte normative, norme metodologice şi reglementări privitoare la funcţionarea sistemului de asistenţă socială;
c) elaborează planul naţional prin care se stabilesc direcţiile prioritate de acţiune n raport cu configuraţia concretă a nevoilor şi a resurselor existente;
d) elaborează standardele de calitate pentru serviciile sociale, n colaborare cu instituţiile universitare şi de cercetare din domeniu, cu organizaţiile profesionale de profil, cu specialiştii din sistemul de asistenţă socială şi din sistemul de sănătate;
e) elaborează, implementează şi evaluează programele naţionale de asistenţă socială;
f) ndrumă şi controlează activitatea instituţiilor de asistenţă socială, publice sau private, n ceea ce priveşte aplicarea măsurilor de asistenţă socială;
g) elaborează programe de formare şi perfecţionare a personalului din domeniul asistenţei sociale, n colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Sănătăţii şi Familiei, asociaţiile profesionale şi cu instituţiile universitare;
h) organizează procesul de acreditare, elaborează metodologia de acreditare şi criteriile de evaluare a instituţiilor de asistenţă socială, publice şi private, precum şi a organizaţiilor neguvernamentale care activează n domeniu;
i) ndrumă şi controlează activitatea asociaţiilor şi fundaţiilor n vederea respectării drepturilor de asistenţă socială ale persoanelor aflate n situaţie de nevoie;
j) dezvoltă relaţii de colaborare şi cooperare cu organisme internaţionale, ncheie convenţii de colaborare cu acestea pentru derularea de programe cu finanţare externă;
k) finanţează programele naţionale de asistenţă socială;
l) administrează şi gestionează fondurile alocate, conform legii, pentru asistenţă socială.
Art.37. - (1) Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale poate constitui organisme consultative care să sprijine dezvoltarea strategiei n domeniu, elaborarea de standarde, evaluarea calităţii serviciilor sociale.
(2) Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale poate organiza n subordinea sa organisme executive cu funcţia de rezolvare a problemelor sociale punctuale sau implementare a unor programe sociale.
SECŢIUNEA a 2-a
La nivel teritorial
1. La nivelul direcţiilor de muncă şi solidaritate socială judeţene,
respectiv al Direcţiei generale de muncă şi solidaritate socială
a municipiului Bucureşti
Art.38. - (1) Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale organizează n cadrul direcţiilor de muncă şi solidaritate socială judeţene, respectiv n cadrul Direcţiei generale de muncă şi solidaritate socială a municipiului Bucureşti, compartimente de specialitate, denumite n continuare servicii publice de asistenţă socială.
2) Direcţiile de muncă şi solidaritate socială judeţene, respectiv Direcţia generală de muncă şi solidaritate socială a municipiului Bucureşti, pot organiza birouri n localităţile n care numărul, structura beneficiarilor şi complexitatea activităţii la nivel teritorial o impun.
Art.39. - (1) Direcţiile de muncă şi solidaritate socială judeţene, respectiv Direcţia generală de muncă şi solidaritate socială a municipiului Bucureşti, ndeplinesc n domeniul asistenţei sociale următoarele atribuţii principale:
a) realizează, la nivel local, evidenţa beneficiarilor şi a sumelor cheltuite cu asistenţa socială;
b) acreditează personalul specializat care acordă servicii sociale la domiciliu, n conformitate cu legislaţia n vigoare;
c) colectează informaţii din domeniul asistenţei sociale şi evaluează impactul politicilor sociale asupra beneficiarilor;
d) realizează studii şi analize n domeniul asistenţei sociale;
e) colaborează la elaborarea planului judeţean şi al municipiului Bucureşti pentru dezvoltarea strategiilor locale de intervenţie n sprijinul persoanelor aflate n nevoie;
f) controlează aplicarea legislaţiei n domeniu şi aplică sancţiuni n caz de nerespectare a acesteia;
g) controlează activitatea instituţiilor publice şi private de asistenţă socială cu privire la acordarea prestaţiilor şi serviciilor sociale, precum şi a organizaţiilor neguvernamentale care activează n domeniul social;
h) sprijină şi ndrumă din punct de vedere metodologic elaborarea şi derularea programelor din domeniul asistenţei sociale dezvoltate pe plan local;
i) administrează şi gestionează fondurile alocate, conform legii, pentru asistenţă socială;
j) elaborează propuneri pentru alocarea de fonduri pentru asistenţă socială şi le transmite Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale.
(2) Stabilirea, n condiţiile legii, a drepturilor de asistenţă socială şi plata acestora, precum şi acordarea facilităţilor reglementate de lege se fac de către directorul direcţiei judeţene de muncă şi solidaritate socială, respectiv de directorul general al Direcţiei generale de muncă şi solidaritate socială a municipiului Bucureşti.
2. La nivelul consiliilor judeţene, respectiv al Consiliului
General al Municipiului Bucureşti
Art.40. - (1) Consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti organizează, ca serviciu public, un compartiment de asistenţă socială care asigură la nivel teritorial aplicarea politicilor de asistenţă socială n domeniul protecţiei copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vrstnice, persoanelor cu handicap, precum şi a oricărei persoane aflate n nevoie.
(2) Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a serviciului public se aprobă prin hotărre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi a Ministerului Administraţiei Publice, n termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I.
Art.41. - Consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti au, n domeniul asistenţei sociale, următoarele atribuţii principale:
a) aprobă planul judeţean de asistenţă socială pentru dezvoltarea strategiilor locale de intervenţie n spijinul persoanelor aflate n nevoie;
b) stabilesc măsuri de prevenire a situaţiilor de marginalizare şi excludere socială şi asigură mijloacele umane, materiale şi financiare necesare pentru soluţionarea urgenţelor sociale la nivel judeţean şi, n lipsa resurselor, şi la nivel local;
c) evaluează activităţile desfăşurate de organizaţiile neguvernamentale n cadrul programelor subvenţionate de la bugetul consiliului judeţean şi, respectiv, al Consiliului General al Municipiului Bucureşti;
d) aprobă nfiinţarea, finanţarea sau, după caz, cofinanţarea instituţiilor publice de asistenţă socială şi evaluează activităţile desfăşurate de către acestea;
e) colaborează cu serviciile publice de asistenţă socială n vederea aplicării strategiilor din domeniul asistenţei sociale;
f) ncheie convenţii de parteneriat cu reprezentanţi ai societăţii civile implicaţi n derularea programelor de asistenţă socială.
3. La nivelul consiliilor locale
Art.42. - (1) Consiliile locale ale municipiilor, oraşelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti organizează, n condiţiile art.40 alin. (2), ca serviciu public, compartimente de asistenţă socială.
(2) Consiliile locale comunale vor angaja n aparatul propriu persoane cu atribuţii de asistenţă socială.
(3) Consiliile locale ale oraşelor şi comunelor pot organiza servicii zonale de asistenţă socială.
(4) Consiliile locale ale municipiilor, oraşelor, sectoarelor municipiului Bucureşti şi ale comunelor au, n domeniul asistenţei sociale, următoarele atribuţii principale:
a) asigură identificarea problemelor sociale din domeniul asistenţei sociale şi soluţionarea acestora n condiţiile legii;
b) administrează şi gestionează fondurile alocate pentru asistenţă socială;
c) organizează şi susţin financiar sistemul de servicii de asistenţă socială;
d) organizează servicii sociale, n funcţie de solicitările locale;
e) asigură plata subvenţiilor aprobate pentru asociaţiile şi fundaţiile romne cu personalitate juridică, care desfăşoară programe de servicii sociale, n condiţiile legii;
f) elaborează propuneri pentru alocarea de fonduri pentru asistenţă socială şi le transmit direcţiei generale a finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti;
g) aprobă programe de colaborare cu organizaţii neguvernamentale, instituţii de cult recunoscute n Romnia şi cu alţi reprezentanţi ai societăţii civile, n conformitate cu prevederile planului naţional şi ale planului judeţean de asistenţă socială;
h) ncheie, n condiţiile legii, convenţii n vederea asigurării serviciilor sociale;
i) acordă spaţii, mijloace financiare şi logistice pentru susţinerea realizării activităţilor de asistenţă socială;
j) asigură locuinţe sociale, n condiţiile legii;
k) finanţează sau, după caz, cofinanţează instituţiile publice de asistenţă socială de interes local, precum şi programele de servicii de asistenţă socială;
l) comunică lunar direcţiei de muncă şi solidaritate socială judeţene, respectiv Direcţiei generale de muncă şi solidaritate socială a municipiului Bucureşti, numărul de beneficiari de asistenţă socială şi sumele cheltuite cu această destinaţie.
(5) Stabilirea, n condiţiile legii, a drepturilor la prestaţii de asistenţă socială şi plata acestora, precum şi acordarea facilităţilor reglementate de lege se fac de către primar, prin dispoziţie.
CAPITOLUL VI
Personalul din sistemul de asistenţă socială
Art.43. - n domeniul asistenţei sociale activează personal angajat şi voluntari, specialişti cu diverse calificări, care au competenţe, responsabilităţi şi atribuţii specifice domeniului de activitate.
Art.44. - Serviciile de asistenţă socială prevăzute la art.23 sunt realizate de personal de specialitate de asistenţă socială.
Art.45. - (1) Formarea personalului de specialitate de asistenţă socială se realizează n instituţii de nvăţămnt superior, postliceal sau prin alte forme de nvăţămnt avnd profil de asistenţă socială, cu respectarea prevederilor legislaţiei n vigoare.
(2) Personalul de specialitate de asistenţă socială are obligaţia să ndeplinească atribuţiile şi responsabilităţile prevăzute n statutul profesiei, aprobat prin lege, la propunerea asociaţiilor profesionale, nfiinţate potrivit legii şi acreditate de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale.
Art.46. - Tinerii care au optat pentru serviciul utilitar alternativ pot participa, după instruirea adecvată, la acordarea serviciilor de ngrijire social-medicală.
Art.47. - Personalul şi voluntarii care activează n domeniul asistenţei sociale au obligaţia:
a) să asigure confidenţialitatea informaţiilor obţinute prin exercitarea profesiei;
b) să respecte intimitatea persoanei, precum şi libertatea acesteia de a decide;
c) să respecte etica profesională.
Art.48. - Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art.47 atrage, n condiţiile legii, răspunderea materială, disciplinară, civilă sau penală, după caz.
Art.49. - Instituţiile de asistenţă socială au obligaţia să asigure structura de personal stabilită prin normativele aprobate prin hotărre a Guvernului.
Art.50. - (1) n statutul prevăzut la art.45 alin. (2) este obligatorie nfiinţarea comisiei de disciplină n cadrul fiecărei asociaţii profesionale, stabilindu-se şi regulamentul de organizare şi funcţionare a acesteia.
(2) Prin deciziile comisiei de disciplină se sancţionează abaterile de la etica şi deontologia profesională săvrşite n exercitarea profesiei de către personalul prevăzut la art.45.
(3) Deciziile comisiei de disciplină pot fi atacate la judecătorie n termen de 30 de zile de la data comunicării.
Art.51. - n domeniul asistenţei sociale nu şi pot exercita profesia persoanele care au fost condamnate definitiv pentru săvrşirea unei infracţiuni de natură să le facă incompatibile cu exercitarea acestei profesii.
Art.52. - Activităţile de evaluare a programelor de asistenţă socială sunt realizate de serviciile publice teritoriale, scop n care pot apela şi la experţi independenţi.
CAPITOLUL VII
Finanţarea asistenţei sociale
Art.53. - (1) Asistenţa socială se finanţează din bugetele locale şi din bugetul de stat.
(2) La finanţarea asistenţei sociale sunt utilizate şi sume provenite din fonduri extrabugetare, din donaţii, sponsorizări sau din alte contribuţii din partea unor persoane fizice ori juridice, din ţară şi din străinătate, din contribuţia plătită de către persoanele beneficiare de servicii sociale, precum şi din alte surse, cu respectarea legislaţiei n domeniu.
Art.54. - Modul de finanţare a asistenţei sociale, potrivit prevederilor art.53, se stabileşte prin legile speciale care reglementează acordarea de prestaţii şi servicii sociale.
Art.55. - (1) Instituţiile publice de asistenţă socială pot organiza activităţi autofinanţate.
(2) Veniturile obţinute din activităţile prevăzute la alin. (1) se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor activităţilor respective, precum şi pentru mbunătăţirea serviciilor acordate de către instituţia publică de asistenţă socială.
Art.56. - (1) Contribuţiile persoanelor beneficiare de servicii sociale se suportă din veniturile proprii lunare realizate de acestea sau, după caz, prin participarea altor persoane obligate la ntreţinere, potrivit normelor metodologice aprobate prin hotărre a Guvernului.
(2) Contribuţiile prevăzute la alin. (1) nu pot depăşi nivelul costului mediu lunar aprobat prin ordin al ministrului muncii şi solidarităţii sociale, pe tipuri de instituţii.
Art.57. - Consiliile judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, precum şi consiliile locale pot contracta, n condiţiile legii, servicii sociale cu furnizorii de astfel de servicii.
Art.58. - Instituţiile de asistenţă socială sunt scutite de taxe şi impozite pe terenuri şi clădiri folosite pentru activităţile de asistenţă socială.
Art.59. - Disponibilităţile existente n contul instituţiilor bugetare la sfrşitul anului, provenite din activităţi extrabugetare, se reportează cu aceeaşi destinaţie n anul următor.
CAPITOLUL VIII
Jurisdicţia asistenţei sociale
Art.60. - Cererea pentru acordarea drepturilor de asistenţă socială se nregistrează la primarul unităţii administrativ-teritoriale n a cărei rază teritorială locuieşte persoana, urmnd ca n termen de 30 de zile de la data nregistrării cererii să se emită dispoziţia primarului şi să se comunice solicitantului.
Art.61. - Dispoziţia primarului poate fi atacată potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr.29/1990.
Art.62. - Cererile adresate instanţelor judecătoreşti pentru soluţionarea litigiilor n legătură cu drepturile de asistenţă socială sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
CAPITOLUL IX
Comisia de mediere socială
Art.63. - (1) n fiecare judeţ şi sector al municipiului Bucureşti se nfiinţează o comisie de mediere socială, cu rol consultativ.
(2) Comisia de mediere socială clarifică prin dialog punctele divergente dintre solicitanţii, beneficiarii drepturilor de asistenţă socială şi reprezentanţii instituţiilor care acordă aceste drepturi.
(3) Organizarea şi funcţionarea comisiilor de mediere socială se aprobă prin hotărre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi a Ministerului Administraţiei Publice.
CAPITOLUL X
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art.64. - La solicitarea persoanelor interesate serviciile publice teritoriale de asistenţă socială, compartimentele de specialitate ale consiliilor judeţene şi ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti, precum şi ale consiliilor locale acordă gratuit consultanţă de specialitate n domeniul asistenţei sociale.
Art.65. - Consiliile judeţene şi locale, organizaţiile neguvernamentale şi celelalte persoane juridice care realizează programe de asistenţă socială au obligaţia să comunice lunar serviciilor publice de asistenţă socială date şi informaţii referitoare la activitatea n acest domeniu.
Art.66. - Institutul Naţional de Statistică, n colaborare cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, organizează şi asigură prelucrarea datelor din domeniul asistenţei sociale, n vederea fundamentării de strategii, şi publică anual indicatorii de asistenţă socială n Anuarul Statistic al Romniei.
Art.67. - (1) Prezenta lege intră n vigoare la data de 1 ianuarie 2002.
(2) Măsurile de asistenţă socială reglementate de prezenta lege vor fi aplicate la datele prevăzute de legile speciale.