ORDONANŢA DE URGENŢĂ
nr.26
din 9 iunie 1997 *** Republicată
privind protecţia copilului aflat n dificultate
Publicată 276 din 24 iulie 1998
*) Republicată n temeiul art.II din Legea nr.108 din 2 iunie 1998, publicată n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr.205 din 2 iunie 1998, dndu-se textelor o nouă numerotare.
CAP. 1
Dispoziţii generale
(1) n sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, copilul se află n dificultate, dacă dezvoltarea sau integritatea sa fizică sau morală este periclitată.
(2) Prin copil se nţelege persoana care nu a mplinit vrsta de 18 ani şi nu are capacitate deplină de exerciţiu.
Copilul aflat n dificultate se bucură de protecţie şi de asistenţă n realizarea deplină şi n exercitarea corespunzătoare a drepturilor sale, n condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.
(1) Responsabilitatea de a asigura copilului aflat n dificultate protecţie şi asistenţă n realizarea şi n exercitarea drepturilor sale revine, n primul rnd, colectivităţii locale din care acesta face parte.
(2) Orice copil care, temporar sau definitiv, este lipsit de mediul său familial sau care, n propriul său interes superior, nu poate fi lăsat n acest mediu, are dreptul la protecţie şi la un ajutor special din partea colectivităţii locale.
(3) Statul garantează protejarea copilului mpotriva oricăror forme de violenţă, inclusiv sexuală, vătămare ori abuz fizic sau mintal, de abandon sau neglijenţă, de rele tratamente sau de exploatare, n timpul ct se află n ngrijirea părinţilor ori a unuia dintre ei, a reprezentantului său legal sau a oricărei alte persoane.
(4) Statul sprijină colectivitatea locală din care face parte copilul, n ndeplinirea obligaţiilor ce i revin pentru protecţia copilului aflat n dificultate.
(1) Consiliul judeţean şi, respectiv, consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti stabilesc măsuri de protecţie a copilului aflat n dificultate şi asigură aplicarea corespunzătoare a acestora.
(2) n vederea exercitării atribuţiilor prevăzute la alin. (1), n subordinea consiliului judeţean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, se organizează şi funcţionează comisia pentru protecţia copilului, denumită n continuare comisie, şi serviciul public specializat pentru protecţia copilului, denumit n continuare serviciu public specializat.
(1) Comisia este organ de specialitate al consiliului judeţean, respectiv al consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, şi ndeplineşte atribuţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, referitoare la stabilirea măsurilor de protecţie a copilului aflat n dificultate şi la relaţiile cu serviciul public specializat.
(2) Comisia coordonează activitatea autorităţilor administraţiei publice locale din unităţile administrativ-teritoriale de pe teritoriul judeţului, n domeniul autorităţii tutelare şi al protecţiei drepturilor copilului.
(1) Serviciul public specializat se nfiinţează prin hotărre a consiliului judeţean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, şi funcţionează ca instituţie publică de interes judeţean, respectiv local, cu personalitate juridică.
(2) Serviciul public specializat propune comisiei măsurile de protecţie a copilului aflat n dificultate şi asigură aplicarea acestora.
(3) Serviciile de specialitate din subordinea consiliilor locale, care desfăşoară activităţi n domeniul autorităţii tutelare şi al protecţiei drepturilor copilului, vor sprijini serviciul public judeţean specializat n ndeplinirea atribuţiilor ce i revin.
(4) Activitatea serviciului public specializat este coordonată de secretarul consiliului judeţean, respectiv de secretarul primăriei sectorului municipiului Bucureşti.
CAP. 2
Măsuri privind protecţia copilului aflat n dificultate
(1) n vederea respectării interesului superior al copilului aflat n dificultate, comisia poate stabili următoarele măsuri:
a) ncredinţarea copilului unei familii, unei persoane sau unui organism privat autorizat;
b) ncredinţarea copilului n vederea adopţiei;
c) ncredinţarea provizorie a copilului către serviciul public specializat;
d) plasamentul copilului la o familie sau la o persoană;
e) plasamentul copilului la serviciul public specializat sau la un organism privat autorizat;
f) plasamentul copilului n regim de urgenţă;
g) plasamentul copilului ntr-o familie asistată.
(2) n alegerea uneia dintre aceste măsuri trebuie să se ţină seama, n mod corespunzător, de necesitatea unei continuităţi raţionale n educarea copilului, precum şi de originea sa etnică, religioasă, culturală sau lingvistică.
(3) Se va asigura copilului capabil de discernămnt dreptul de a exprima liber opinia sa asupra măsurilor de protecţie prevăzute la alin. (1).
(1) n cazul n care părinţii copilului sunt decedaţi, necunoscuţi, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi ori dispăruţi sau decăzuţi din drepturile părinteşti, şi nu a fost instituită tutela, n cazul n care copilul a fost declarat abandonat prin hotărre judecătorească rămasă definitivă, precum şi n cazul n care instanţa judecătorească nu a hotărt ncredinţarea copilului unei familii sau unei persoane, n condiţiile legii, drepturile părinteşti asupra copilului se exercită de către consiliul judeţean, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, prin comisie.
(2) n situaţia prevăzută la alin. (1) comisia poate hotăr ncredinţarea copilului unei familii sau unei persoane care consimte la aceasta şi care prezintă condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare dezvoltării armonioase a copilului.
(3) Serviciul public specializat este obligat să evalueze, cu prioritate, posibilitatea ncredinţării copilului rudelor sale pnă la gradul al patrulea inclusiv, prezentnd comisiei rapoarte şi propuneri n acest sens.
(1) Dacă nu există familii sau persoane corespunzătoare cărora să le fie ncredinţat copilul, comisia poate hotăr ncredinţarea acestuia serviciului public specializat sau unui organism privat autorizat n condiţiile legii.
(2) n acest caz, măsura ncredinţării durează pnă n momentul n care copilul poate fi ncredinţat unei familii sau unei persoane corespunzătoare ori pnă la ncredinţarea acestuia n vederea adopţiei.
(1) Persoanele fizice sau juridice cărora le-a fost ncredinţat copilul au faţă de acesta numai drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor cu privire la persoana acestuia.
(2) Pe durata ncredinţării, domiciliul copilului este la persoanele cărora le-a fost ncredinţat.
(3) Educaţia şcolară a copilului nu poate fi schimbată dect n interesul acestuia, avndu-se n vedere prevederile art. 7 alin. (2) şi (3), cu aprobarea comisiei. Credinţa religioasă n care a fost educat copilul nu se poate schimba dect n cazuri excepţionale, cu aprobarea specială a comisiei.
(4) Exercitarea dreptului de a ncheia acte juridice n numele copilului ncredinţat ori ncuviinţarea ncheierii acestor acte se face de către comisie, n condiţiile legii.
(5) Dreptul de a administra bunurile copilului se exercită de comisie, care l poate delega serviciului public specializat sau persoanei ori organismului privat autorizat, căruia copilul i-a fost ncredinţat. n acest scop, n termen de 15 zile de la data ncredinţării, se procedează la inventarierea bunurilor copilului. Serviciul public specializat, cu aprobarea comisiei, va putea nstrăina bunurile copilului numai dacă actul răspunde unor nevoi sau prezintă un folos nendoielnic pentru copil. Sumele de bani rezultate n urma vnzării bunurilor copilului, precum şi veniturile aduse de acestea vor fi depuse n cont personal, pe numele copilului, prin grija serviciului public specializat, şi nu vor putea fi ridicate dect cu acordul comisiei.
(6) Comisia va analiza, cel puţin o dată pe an, rapoartele financiar-contabile privind modul de administrare a bunurilor copilului. La ncetarea măsurii de ncredinţare, comisia va analiza raportul general privind administrarea bunurilor copilului, pe baza căruia va hotăr descărcarea de gestiune.
Părinţii pot să păstreze legături personale cu copilul, n condiţiile stabilite de comisie, dacă este respectat interesul superior al copilului. Serviciul public specializat sau, după caz, organismul privat autorizat va crea condiţiile necesare pentru aceasta, potrivit legii.
(1) Comisia poate hotăr plasamentul copilului la o familie sau la o persoană care consimte la aceasta şi care prezintă condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare dezvoltării armonioase a acestuia, dacă securitatea, dezvoltarea sau integritatea morală a copilului este periclitată n familie din motive independente de voinţa părinţilor, la cererea acestora, a unuia dintre ei sau a unei rude a copilului, pnă la gradul al patrulea inclusiv. Dispoziţiile art. 8 alin. (3) sunt aplicabile.
(2) Dacă nu există persoane sau familii corespunzătoare la care copilul să poată fi dat n plasament, comisia poate hotăr plasamentul acestuia la serviciul public specializat pentru protecţia copilului sau la un organism privat autorizat.
Dezvoltarea armonioasă a copilului ncredinţat n condiţiile art. 9 sau dat n plasament n condiţiile art. 12 alin. (2) se asigură n centrele de plasament care funcţionează n cadrul serviciului public specializat sau al organismului privat autorizat căruia copilul i-a fost ncredinţat sau dat n plasament.
(1) Părinţii copilului şi menţin drepturile şi obligaţiile faţă de acesta, pe toată durata plasamentului, cu excepţia acelora care sunt incompatibile cu aplicarea acestei măsuri.
(2) Persoanele fizice sau juridice care au primit n plasament un copil sunt obligate să i asigure acestuia ngrijirile şi condiţiile necesare dezvoltării sale armonioase. Acordul părinţilor pentru efectuarea actelor obişnuite, necesare ndeplinirii acestei obligaţii sau nlăturării oricărei situaţii urgente care ar pune n pericol securitatea, dezvoltarea sau integritatea morală a copilului, este prezumat. Pe durata plasamentului, domiciliul copilului este la persoana la care acesta a fost dat n plasament.
(3) Părinţii au dreptul să menţină un contact permanent şi nemijlocit cu copilul, pe toată durata plasamentului. Ei au dreptul să viziteze copilul, n condiţiile legii, precum şi dreptul să corespondeze cu acesta. Părinţii pot să viziteze copilul la domiciliul/sediul persoanei sau al familiei la care acesta a fost dat n plasament, numai cu acordul acestora şi n prezenţa reprezentanţilor serviciului public specializat. n lipsa acestui acord, sunt aplicabile dispoziţiile art. 17 alin. (2) lit. e).
(1) n situaţii excepţionale, dacă părinţii sau unul dintre aceştia pun n pericol securitatea, dezvoltarea sau integritatea morală a copilului prin exercitarea n mod abuziv a drepturilor părinteşti sau prin neglijenţă gravă n ndeplinirea obligaţiilor de părinte, serviciul public specializat poate decide plasamentul copilului n regim de urgenţă ntr-un centru de primire care este organizat şi funcţionează n subordinea sa sau a unui organism privat autorizat ori la o persoană sau la o familie, atestată n acest scop. Dispoziţiile art. 14 alin. (2) se aplică n mod corespunzător.
(2) Plasamentul copilului n regim de urgenţă se poate face, n condiţiile prevăzute la alin. (1), şi n cazul n care copilul este găsit lipsit de supraveghere sau este părăsit de părinţi.
(3) Cei care constată existenţa unor situaţii care să impună plasamentul copilului n regim de urgenţă sunt obligaţi să sesizeze de ndată serviciul public specializat n a cărui rază teritorială se află copilul, pentru stabilirea acestei măsuri. Organele de Poliţie sunt obligate să acorde sprijinul necesar aplicării acestei măsuri.
(4) n cazul plasamentului copilului n regim de urgenţă, serviciul public specializat care a luat această măsură va sesiza comisia n vederea ncredinţării acestuia, n condiţiile legii, sau menţinerii măsurii plasamentului pnă la identificarea părinţilor copilului. Comisia se pronunţă n cel mult 15 zile de la plasamentul copilului n regim de urgenţă. O dată cu hotărrea de ncredinţare, comisia va sesiza instanţa judecătorească competentă, pentru decăderea părinţilor sau, după caz, a unuia dintre aceştia din drepturile părinteşti.
(5) Pe durata plasamentului n regim de urgenţă şi a ncredinţării copilului n condiţiile prezentului articol se suspendă exerciţiul drepturilor pe care le au părinţii faţă de copil.
ncredinţarea copilului n vederea adopţiei se hotărăşte de către comisie, n condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/1997*) cu privire la regimul juridic al adopţiei.
ART. 17
(1) Serviciul public specializat sau organismul privat autorizat, care a primit n ncredinţare sau n plasament un copil, va asigura acestuia mediul familial corespunzător.
(2) Pentru asigurarea mediului familial corespunzător, serviciul public specializat este obligat:
a) să identifice familii sau persoane cărora să le poată fi ncredinţat sau dat n plasament copilul, cu prioritate printre rudele acestuia pnă la gradul al patrulea inclusiv;
_____________________
*) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/1997 a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 87/1998, publicată n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 168 din 29 aprilie 1998.
b) să determine opinia copilului capabil de discernămnt cu privire la familia sau la persoana propusă pentru a-l primi n ncredinţare sau n plasament şi să o aducă la cunoştinţă comisiei;
c) să asigure asistenţă şi sprijin acelei familii sau persoane att nainte, ct şi după ncredinţarea sau plasamentul copilului;
d) să ofere asistenţă şi sprijin părinţilor copilului, pentru a pregăti revenirea acestuia n mediul său familial;
e) să asigure spaţii special amenajate n cadrul sau n afara centrelor de plasament şi mijloacele necesare pentru contactul personal şi nemijlocit al copilului cu părinţii săi, dacă este cazul, potrivit regulamentelor;
f) să supravegheze familiile şi persoanele cărora le-a fost ncredinţat sau dat n plasament un copil, pe toată durata acestei măsuri, precum şi pe părinţii copilului, după revenirea acestuia n mediul său familial;
g) să prezinte rapoarte şi propuneri comisiei cu privire la aspectele sus-menţionate, trimestrial sau la cererea acesteia;
(1) Comisia are următoarele atribuţii:
a) să verifice şi să reevalueze, cel puţin o dată la 3 luni, mprejurările legate de ncredinţarea sau plasamentul copilului, pe baza rapoartelor şi propunerilor prezentate de serviciul public specializat sau, după caz, de organismul privat autorizat;
b) să revoce sau să nlocuiască măsura stabilită, n condiţiile legii, dacă mprejurările care au determinat stabilirea acesteia s-au modificat;
c) să ncredinţeze sau să dea n plasament copilul altei familii sau persoane, unui serviciu public specializat sau unui organism privat autorizat, dacă interesul superior al copilului o impune;
d) să sesizeze instanţa competentă, dacă mprejurările care au determinat decăderea părinţilor copilului din drepturile părinteşti au ncetat să existe;
e) să supună pe părinţii copilului unei perioade de probă de minimum 3 luni, n cazul revenirii acestuia n mediul său familial, perioadă n care aceştia să fie supravegheaţi de către serviciul public specializat, cu privire la exercitarea drepturilor şi ndeplinirea obligaţiilor pe care le au faţă de copil; n acest scop, să ceară bilunar serviciului public specializat prezentarea de rapoarte.
(2) n vederea ndeplinirii corespunzătoare a atribuţiilor ce i revin, fiecare comisie colaborează cu comisiile din celelalte judeţe şi din sectoarele municipiului Bucureşti şi poate solicita acestora prezentarea de rapoarte, propuneri sau orice informaţii referitoare la situaţia copiilor faţă de care a stabilit măsuri de ncredinţare sau de plasament.
(1) ncredinţarea sau plasamentul copilului n una dintre formele prevăzute n prezentul capitol poate dura cel mult pnă la dobndirea capacităţii depline de exerciţiu de către acesta.
(2) La cererea copilului, acesta poate rămne n centrele de plasament ori la familia sau persoana căreia i-a fost ncredinţat sau dat n plasament şi după dobndirea capacităţii depline de exerciţiu, dacă şi continuă studiile, dar fără a depăşi vrsta de 26 de ani.
(1) Pentru fiecare copil ncredinţat sau dat n plasament se acordă o alocaţie lunară de ntreţinere n cuantum de 300.000 lei, care se indexează prin hotărre a Guvernului.
(2) Alocaţia se plăteşte persoanei, reprezentantului familiei desemnat de comisie sau organismului privat autorizat, cărora le-a fost ncredinţat sau dat n plasament copilul.
(3) Persoana sau, după caz, unul dintre soţii cărora le-au fost ncredinţaţi sau daţi n plasament copiii au dreptul, pe perioada ncredinţării sau a plasamentului, la un salariu la nivelul salariului brut lunar al asistentului social cu pregătire medie, ncadrat n funcţie de vechime. Perioada respectivă se consideră vechime n muncă. Pentru persoanele pensionate, suma astfel acordată se va plăti sub formă de indemnizaţie lunară. Prevederile prezentului alineat se aplică numai persoanelor care au obţinut atestatul de asistent maternal profesionist din partea comisiei de la domiciliul acestora, n condiţiile ce vor fi stabilite prin hotărre a Guvernului. Prevederile prezentului alineat nu sunt aplicabile n cazul n care copilul a fost ncredinţat sau dat n plasament la o rudă a acestuia, pnă la gradul al patrulea inclusiv.
(4) Sumele necesare acoperirii cheltuielilor prevăzute la alineatul precedent, suportate de organismele private autorizate, se restituie acestora, la cerere, de către serviciile publice specializate, pe baza documentelor justificative, n termen de 15 zile de la depunerea cererii.
(5) Contractele de muncă ale asistenţilor maternali profesionişti se ncheie de către serviciile publice specializate sau de către organismele private autorizate.
(6) Prevederile prezentului articol nu sunt aplicabile n cazul n care copilul a fost ncredinţat n vederea adopţiei.
(7) După dobndirea capacităţii depline de exerciţiu, copilul devine titularul dreptului la alocaţia prevăzută la alin. (1), dacă şi continuă studiile, pnă la absolvirea acestora, dar fără a depăşi vrsta de 25 de ani.
(1) Comisia care a hotărt ncredinţarea sau plasamentul copilului va stabili, dacă este cazul, şi cuantumul contribuţiei lunare a părinţilor la ntreţinerea acestuia, n condiţiile stabilite de Codul familiei. Sumele astfel ncasate se constituie venit la bugetul judeţului, respectiv la cel al sectorului municipiului Bucureşti, n subordinea căruia funcţionează comisia care a stabilit măsura respectivă.
(2) Dacă plata contribuţiei la ntreţinerea copilului nu este posibilă, comisia poate obliga părintele să presteze o activitate neremunerată n folosul colectivităţii, pe toată durata măsurii ncredinţării sau a plasamentului.
Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să acorde sprijin şi asistenţă pentru prevenirea situaţiilor ce pun n pericol securitatea şi dezvoltarea copilului şi să acţioneze pentru:
a) identificarea, pregătirea şi evaluarea unei reţele teritoriale de asistenţi maternali profesionişti;
b) asigurarea de servicii de prevenire a abandonului copiilor;
c) nfiinţarea de centre maternale şi centre de ngrijire de zi;
d) asigurarea oricăror servicii care să conducă la bunăstarea copilului, alături de părinţii săi.
CAP. 3
Măsuri educative faţă de copilul care a săvrşit o faptă prevăzută de legea penală, dar care nu răspunde penal
(1) Copilul care a săvrşit o faptă prevăzută de legea penală, dar care nu răspunde penal, beneficiază de protecţie n condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) Nu răspunde penal copilul care nu a mplinit vrsta de 14 ani sau care are vrsta ntre 14 şi 16 ani, dacă nu se dovedeşte că a săvrşit fapta cu discernămnt.
(1) Faţă de copilul aflat n situaţia prevăzută la art. 23, comisia va lua una dintre următoarele măsuri educative:
a) mustrarea;
b) libertatea supravegheată;
c) internarea ntr-un centru de reeducare;
d) internarea ntr-o instituţie medical-educativă.
(2) La stabilirea măsurii educative comisia va ţine seama de gradul de pericol social al faptei săvrşite, de dezvoltarea fizică, intelectuală şi afectivă a copilului, de comportarea lui, de condiţiile n care a fost crescut şi n care a trăit şi de orice alte elemente de natură să caracterizeze personalitatea acestuia.
Măsura educativă a mustrării constă n dojenirea copilului, n arătarea pericolului social al faptei săvrşite, n sfătuirea copilului să se poarte n aşa fel nct să dea dovadă de ndreptare, atrăgndu-i-se totodată atenţia că, dacă va săvrşi din nou o infracţiune, se va lua faţă de el o măsură mai severă sau i se va putea aplica o pedeapsă.
(1) Măsura educativă a libertăţii supravegheate constă n lăsarea copilului n libertate timp de un an, sub supraveghere deosebită. Supravegherea poate fi ncredinţată, după caz, părinţilor, adoptatorului sau tutorelui copilului. Dacă nici unul dintre aceştia nu poate asigura supravegherea n condiţii satisfăcătoare, comisia dispune ncredinţarea supravegherii copilului, pe acelaşi interval de timp, unei familii sau unei persoane de ncredere, unui organism privat autorizat sau serviciului public specializat.
(2) Persoana căreia i s-a ncredinţat supravegherea copilului are obligaţia de a veghea ndeaproape asupra comportării acestuia, n scopul ndreptării lui, precum şi obligaţia de a nştiinţa, de ndată, comisia atunci cnd copilul se sustrage de la supraveghere, are purtări rele ori a săvrşit din nou o faptă prevăzută de legea penală.
(3) Comisia poate să impună copilului respectarea următoarelor obligaţii:
a) să nu frecventeze anumite locuri stabilite;
b) să nu intre n legătură cu anumite persoane;
c) să frecventeze cu regularitate şcoala sau un curs de calificare.
(4) Comisia atrage atenţia copilului asupra consecinţelor comportării sale.
(5) După luarea măsurii libertăţii supravegheate, comisia ncunoştinţează şcoala la care copilul nvaţă.
(6) Dacă năuntrul termenului de supraveghere copilul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori săvrşeşte din nou o faptă prevăzută de legea penală, comisia revocă măsura libertăţii supravegheate şi ia faţă de copil măsura internării ntr-un centru de reeducare sau ntr-o instituţie medical-educativă.
(1) Măsura educativă a internării copilului ntr-un centru de reeducare se ia n scopul reeducării copilului, căruia i se asigură posibilitatea de a dobndi nvăţătura necesară şi o pregătire profesională, potrivit aptitudinilor sale.
(2) Măsura internării se ia faţă de copilul n privinţa căruia celelalte măsuri educative sunt nendestulătoare.
Măsura internării ntr-o instituţie medical-educativă se ia faţă de copilul care, din cauza stării sale fizice sau psihice, are nevoie de tratament medical şi de un regim special de educaţie.
(1) Măsurile prevăzute la art. 27 şi 28 se iau pe timp nedeterminat, nsă nu pot dura dect pnă la mplinirea de către copil a vrstei de 18 ani. Măsura prevăzută la art. 27 trebuie să fie ridicată de ndată ce a dispărut cauza care a impus luarea acesteia. Comisia dispunnd ridicarea măsurii prevăzute la art. 28, poate, dacă este cazul, să ia faţă de copil măsura internării ntr-un centru de reeducare.
(2) La data cnd copilul devine major, comisia poate dispune prelungirea internării pe o durată de cel mult 2 ani, dacă aceasta este necesară pentru realizarea scopului internării.
(1) Măsurile educative prevăzute la art. 24 se iau la sesizarea procurorului, a organelor de poliţie, a şcolii, a părinţilor sau a oricărei persoane interesate.
(2) Măsurile educative prevăzute la art. 24 lit. b) - d) se iau numai cu avizul procurorului.
(3) La luarea măsurilor educative, comisia va ţine seama de gradul de pericol social al faptei săvrşite, de dezvoltarea fizică, intelectuală şi afectivă a copilului, de comportarea lui generală, de condiţiile n care a fost crescut şi n care a trăit şi de orice elemente de natură să caracterizeze personalitatea acestuia.
CAP. 4
Organizarea şi funcţionarea Comisiei pentru protecţia copilului
(1) Comisia se nfiinţează prin hotărre a consiliului judeţean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, este alcătuită din 11 membri şi are următoarea componenţă:
a) preşedinte - secretarul consiliului judeţean, respectiv secretarul primăriei sectorului municipiului Bucureşti;
b) vicepreşedinţi:
- directorul Direcţiei generale de muncă şi protecţie socială judeţeană, respectiv a sectorului municipiului Bucureşti;
- directorul serviciului public specializat;
c) membri - cte un reprezentant al serviciilor publice descentralizate ale Ministerului Sănătăţii, Ministerului nvăţămntului, Ministerului de Interne, Secretariatului de Stat pentru Handicapaţi, desemnaţi de conducerea acestora, şi patru reprezentanţi ai organismelor private autorizate, care desfăşoară activităţi n domeniul protecţiei copilului, sau specialişti independenţi din acest domeniu, propuşi de secretarul consiliului judeţean sau al primăriei sectorului municipiului Bucureşti.
(2) Comisia este legal constituită n prezenţa majorităţii membrilor săi. Hotărrile comisiei se iau cu majoritatea voturilor membrilor care o alcătuiesc.
(3) Comisia se ntruneşte lunar n şedinţe ordinare şi, ori de cte ori este nevoie, n şedinţe extraordinare. Convocarea şedinţelor se face de către preşedinte, iar n absenţa acestuia, de către unul dintre vicepreşedinţi. Convocarea se face n scris, cu cel puţin 3 zile nainte de şedinţă, şi cuprinde, n mod obligatoriu, ordinea de zi a acesteia.
(4) Prezenţa membrilor comisiei la şedinţă este obligatorie. n cazul n care un membru al comisiei absentează de la şedinţe de două ori consecutiv, fără motive temeinice, conducerea instituţiei al cărei reprezentant este poate dispune sancţionarea disciplinară a acestuia, n condiţiile legislaţiei muncii. Preşedintele, vicepreşedinţii şi membrii comisiei au dreptul la o indemnizaţie de şedinţă, al cărei cuantum se stabileşte prin hotărre a consiliului judeţean sau prin hotărri ale consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
(1) Comisia, competentă să soluţioneze cauzele privitoare la copiii aflaţi n dificultate, este aceea n a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului sau, după caz, cea n a cărei rază teritorială copilul a fost găsit lipsit de supraveghere sau a fost părăsit.
(2) Comisia soluţionează cauza n termen de cel mult 15 zile de la data sesizării.
(3) n faţa comisiei vor fi chemaţi părinţii, copilul care a mplinit vrsta de 10 ani, persoana, familia sau reprezentantul organismului privat autorizat care doreşte să i fie ncredinţat sau dat n plasament copilul, precum şi orice persoane care pot da relaţii n cauză. n cazul n care copilul care se află n situaţia prevăzută la art. 23 nu se prezintă, se va cere sprijinul organelor de poliţie pentru aducerea acestuia n faţa comisiei.
(4) Şedinţele comisiei nu sunt publice. Comisia poate admite să fie de faţă şi alte persoane dect cele chemate, dacă apreciază că prezenţa lor este utilă.
(5) Pentru soluţionarea cauzelor, este obligatorie prezentarea raportului referitor la ancheta psihosocială a copilului de către specialistul serviciului public specializat care a instrumentat cauza. Raportul va cuprinde date privind personalitatea, starea fizică şi mentală a copilului, antecedentele acestuia, condiţiile n care a fost crescut şi n care a trăit, orice alte date referitoare la creşterea şi la educarea copilului, care pot folosi comisiei n soluţionarea cauzei, propunerea unei măsuri de protecţie a copilului, precum şi poziţia acestuia cu privire la măsura propusă. n cazul n care este necesară stabilirea unei măsuri educative, raportul referitor la ancheta psihosocială a copilului se va ntocmi n colaborare cu organele de poliţie.
(6) Lucrările de secretariat ale comisiei se asigură de către serviciul public specializat.
(1) Hotărrea comisiei este executorie.
(2) Hotărrea se comunică părinţilor, persoanei, familiei sau organismului privat autorizat căruia i-a fost ncredinţat sau dat n plasament copilul, copilului care a mplinit vrsta de 10 ani, Direcţiei generale de muncă şi protecţie socială, serviciului public specializat, precum şi organelor financiare competente, dacă s-a stabilit plata unei contribuţii n sarcina părinţilor.
(3) n cazul n care există opoziţie la executare, hotărrea se comunică inspectoratului de poliţie, n vederea executării.
Hotărrea comisiei poate fi atacată la judecătoria teritorială competentă, potrivit normelor de drept comun.
CAP. 5
Organisme private care desfăşoară activităţi n domeniul protecţiei copilului
Organismele private, prevăzute n prezenta ordonanţă de urgenţă, sunt persoane juridice de drept privat cu scop nelucrativ, constituite n condiţiile legii. La constituirea organismelor private romne, instanţa judecătorească va cere avizul Departamentului pentru Protecţia Copilului şi al Ministerului Educaţiei Naţionale. n cazul n care obiectivele statutare ale organismului privat cuprind şi activităţi pentru alte categorii sociale dect copiii, se va cere şi avizul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.
(1) Organismele private legal constituite pot desfăşura activităţi n domeniul protecţiei copilului, numai dacă au fost autorizate n condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) Autorizarea organismelor private de naţionalitate romnă se face de către comisia n a cărei rază teritorială acestea şi au sediul social.
(3) Autorizarea organismelor private străine se face de către Departamentul pentru Protecţia Copilului. Organismele private străine pot fi autorizate să desfăşoare activităţi n domeniul protecţiei copilului pe teritoriul Romniei, numai dacă sunt reprezentate de organisme private de naţionalitate romnă, autorizate.
(1) Autorizaţia se eliberează pentru o perioadă de un an.
(2) Rennoirea autorizaţiei este condiţionată de prezentarea rapoartelor de activitate autorităţilor administraţiei publice competente să o elibereze, anual sau la cererea acestora.
(1) Comisiile au drept de control asupra activităţii desfăşurate de organismele private autorizate.
(2) Dacă se constată că această activitate a devenit ilicită, contrară bunelor moravuri sau ordinii publice, comisia va solicita instanţei judecătoreşti competente dizolvarea organismului privat respectiv.
Criteriile şi procedurile de autorizare a organismelor private se aprobă prin hotărre a Guvernului.
CAP. 6
Răspunderi şi sancţiuni
ART. 40
Nerespectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă atrage, după caz, răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală a persoanei vinovate.
(1) Nerespectarea hotărrilor comisiei constituie contravenţie, dacă nu este săvrşită n astfel de condiţii nct să constituie infracţiune.
(2) Contravenţiile prevăzute la alineatul precedent se sancţionează cu amendă de la 500.000 lei la 1.500.000 lei.
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor se fac de către personalul cu atribuţii de control de la consiliile judeţene, respectiv de la consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi de la direcţiile generale de muncă şi protecţie socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti. Sumele ncasate se constituie venit la bugetul judeţului, respectiv la bugetul sectorului municipiului Bucureşti.
(4) Dispoziţiile prezentului articol se completează cu cele ale Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.
CAP. 7
Finanţarea activităţilor de protecţie a copilului aflat n dificultate
(1) Cheltuielile pentru protecţia copilului aflat n dificultate se finanţează de la bugetul consiliului judeţean, respectiv de la bugetul consiliilor sectoarelor municipiului Bucureşti. n acelaşi scop pot fi utilizate şi fonduri extrabugetare. Departamentul pentru Protecţia Copilului poate finanţa programe de interes naţional pentru protecţia copilului aflat n dificultate, din fonduri transferate de la bugetul de stat cu această destinaţie, din intrări de credite externe, precum şi din fonduri extrabugetare.
(2) Cheltuielile pentru plata salariilor sau a indemnizaţiilor asistenţilor maternali profesionişti, precum şi a indemnizaţiilor de şedinţă ale preşedintelui, vicepreşedinţilor şi membrilor comisiei se suportă de la bugetul judeţului, respectiv de la bugetul sectorului municipiului Bucureşti şi se gestionează de către serviciul public specializat.
(3) Cheltuielile pentru plata alocaţiei prevăzute la art. 20 se suportă de la bugetul de stat şi se gestionează de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
CAP. 8
Dispoziţii finale
(1) n aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, Departamentul pentru Protecţia Copilului mpreună cu ministerele interesate vor elabora norme metodologice şi măsuri tranzitorii, care se aprobă prin hotărre a Guvernului.
(2) Departamentul pentru Protecţia Copilului controlează, n condiţiile legii, activitatea de protecţie a copilului aflat n dificultate, exercitată de autorităţile administraţiei publice locale.
Acţiunile şi cererile privitoare la aplicarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă sunt scutite de taxă de timbru şi de timbru judiciar.
(1) n termen de 6 luni de la intrarea n vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, comisiile vor verifica şi vor reevalua toate măsurile de ocrotire stabilite prin hotărri n curs de aplicare ale fostelor comisii teritoriale pentru ocrotirea minorilor, care au funcţionat potrivit Legii nr. 3/1970 privind regimul ocrotirii unor categorii de minori.
(2) La expirarea termenului prevăzut la alin. (1), hotărrile comisiilor teritoriale pentru ocrotirea minorilor şi ncetează aplicabilitatea.
(1) Transferul instituţiilor de ocrotire - leagăne, case de copii - şi al centrelor de primire a minorilor, care au funcţionat potrivit Legii nr. 3/1970, transferul patrimoniului şi al personalului acestora, precum şi reorganizarea lor n centre de plasament şi centre de primire a copilului n cadrul serviciilor publice specializate se vor face pnă la intrarea n vigoare a legii bugetului de stat pe anul 1998, prin protocol ncheiat ntre consiliile judeţene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, şi autorităţile n subordinea cărora aceste instituţii au funcţionat pnă la intrarea n vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) Patrimoniul transferat potrivit alin. (1) şi păstrează destinaţia de organizare şi desfăşurare a activităţii de protecţie a copilului aflat n dificultate.
(3) Personalul didactic şi didactic auxiliar, titular, existent n instituţiile de ocrotire care au funcţionat potrivit Legii nr. 3/1970 şi care se transferă, potrivit alin. (1), n cadrul centrelor de plasament şi de primire a copilului din cadrul serviciilor publice specializate, precum şi n cadrul Departamentului pentru Protecţia Copilului, şi păstrează statutul de personal didactic.
(4) Personalului responsabil cu instrucţia, educaţia, transferat n condiţiile alin. (3), i se aplică prevederile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
(5) Funcţiile didactice ale personalului din centrele de plasament, menţionat la alin. (3), sunt: educatoare/educator, institutor-educator, nvăţător-educator, profesor-educator, profesor-logoped, psihopedagog, profesor de muzică, profesor de educaţie fizică.
(6) Funcţiile didactice auxiliare ale personalului din centrele de plasament, menţionat la alin. (3), sunt:
a) bibliotecar, documentarist, redactor;
b) informatician;
c) laborant;
d) tehnician;
e) pedagog şcolar;
f) instructor-animator, instructor de educaţie extraşcolară;
g) asistent social;
h) corepetitor;
i) supraveghetor de noapte.
Pe data publicării n Monitorul Oficial al Romniei a prezentei ordonanţe de urgenţă Legea nr.3 din 26 martie 1970 privind regimul ocrotirii unor categorii de minori, publicată n Buletinul Oficial, Partea I, nr.28 din 28 martie 1970, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abrogă.