N O T Ă D E F U N D A M E N T A R E
Asistenţa socială, componentă a sistemului de protecţie socială, reprezintă ansamblul de instituţii şi măsuri prin care statul, autorităţile publice ale administraţiei locale şi societatea civilă asigură prevenirea, limitarea sau nlăturarea efectelor temporare sau permanente ale unor situaţii care pot genera marginalizarea sau excluderea socială a unor persoane şi are ca obiectiv principal protejarea persoanelor care nu au posibilitatea să şi asigure nevoile sociale, să şi dezvolte propriile capacităţi şi competenţe pentru integrare socială şi acţionează prin măsuri care includ prestaţii financiare sau n natură şi servicii.
Asistenţa socială financiară a fost cea mai utilizată formă de sprijin asigurnd un minimum de trai pentru cei mai nevoiaşi dintre cetăţeni. Ajutorul social, alocaţiile familiale, ajutoarele financiare sau de urgenţă, ajutoarele speciale etc., deşi implică un efort financiar considerabil din partea statului, au fost relativ uşor implementate n cadrul structurilor instituţionale existente.
Nevoile oamenilor nsă nu se rezumă doar la cele financiare. Pot exista persoane pentru care veniturile realizate sau obţinute să le asigure un nivel decent de trai, dar care să nu poată datorită unor motive de natură fizică, psihică etc., să participe deplin ca membru cu drepturi egale al comunităţii.
La aceste probleme răspunsul l constituie organizarea unui sistem coerent de servicii sociale şi dezvoltarea acestuia n raport cu necesităţile, dar şi posibilităţile existente.
n fapt, serviciile sociale permit persoanelor, grupurilor sociale şi colectivităţilor să-şi rezolve problemele privind adaptarea la o societate n evoluţie, să pună n evidenţă cauzele care compromit echilibrul lor, n vederea ameliorării condiţiilor sociale şi economice.
Pnă n prezent serviciile sociale au fost dezvoltate, n special, pentru a răspunde punctual unor situaţii de criză şi au privit asigurarea unei asistenţe instituţionalizate pentru copii, persoane cu handicap şi persoane vrstnice, model care n cele din urmă accentua izolarea persoanelor şi nu socializarea acestora.
Ulterior au fost găsite forme alternative de asistare a celor n nevoie ca de exemplu plasamentul sau ncredinţarea copiilor unui asistent maternal profesionist, ngrijirea la domiciliu pentru vrstnici sau asistentul personal pentru persoanele cu handicap. Serviciile sociale alternative, serviciile de ngrijire la domiciliu s-au dezvoltat sporadic, cu o distribuţie inechitabilă la nivelul diferitelor regiuni, fiind iniţiate şi puse n practică, mai ales, de organizaţii nonguvernamentale, după modele diverse, n funcţie de ţara care era mplicată n finanţarea acestor programe.
Avnd n vedere necesitatea diversificării formelor de asistenţă prin dezvoltarea serviciilor sociale pentru categoriile de populaţie aflate n nevoie şi, mai ales acordarea acestora fără discriminare şi n mod unitar, la un standard care să asigure răspunsul adecvat nevoilor cetăţenilor, n conformitate cu Legea cadru a asistenţei sociale nr.705/2001, ca legislaţie secundară ce conturează noul sistem de asistenţă socială, a fost elaborat proiectul de ordonanţă a Guvernului privind serviciile sociale.
Acest act normativ reglementează modul de organizare, funcţionare şi finanţare a serviciilor sociale, stabileşte tipurile de servicii şi beneficiarii acestora.
Proiectul propus de ordonanţă are n vedere următoarele aspecte :
- definirea serviciilor sociale ca un ansamblu complex de măsuri şi acţiuni care au drept obiectiv menţinerea, refacerea şi dezvoltarea capacităţilor individuale pentru depăşirea unei situaţii de nevoie, cronice sau de urgenţă, n cazul n care persoana sau familia este incapabilă singură să o soluţioneze;
- principiile care stau la baza realizării şi acordării serviciilor sociale;
- responsabilitatea realizării serviciilor sociale care revine statului, de comunităţilor locale şi instituţiilor pe care le administrează, organismelor de securitate socială, precum şi reprezentanţilor sociatăţii civile ;
- organizarea serviciilor sociale se realizează la nivel de comunitate, n funcţie de nevoile identificate, de numărul potenţialilor beneficiari, de complexitatea situaţiilor de dificultate şi a gradului de risc social;
- clasificarea serviciilor sociale ca fiind servicii de asistenţă socială şi servicii de ngrijire social-medicală
- tipurile de serviciile de asistenţă socială :
servicii cu caracter primar care au drept scop prevenirea sau limitarea unor situaţii de dificultate sau vulnerabilitate care pot duce la marginalizarea sau excluziunea socială ;
servicii specializate care au drept scop menţinerea, refacerea sau dezvoltarea capacităţilor individuale pentru depăşirea unei situaţii de nevoie socială
- definirea serviciilor de ngrijire social-medicală ca fiind acele servicii acordate persoanelor care datorită unor afecţiuni fizice, psihice, mentale sau senzoriale, se găsesc n imposibilitatea realizării activităţilor curente de viaţă sau se află n fază terminală a unor boli incurabile
- tipurile de furnizori de servicii sociale ;
- acreditarea furnizoilor de servicii sociale alţii dect serviciul public de asistenţă socială şi instituţiile publice de sănătate, educaţie, penitenciare etc.;
- posibilitatea ncheierii de convenţii de parteneriat şi contracte de acordare a serviciilor sociale ntre furnizorii de servicii sociale, n vederea acoperii necesarului de servicii la nivelul comunităţii;
- definirea personalulului care acordă serviciile sociale ca personal de specialitate format n instituţii de nvăţămnt superior, precum şi de personal care a dobndit competenţe n procesul de formare şi de perfecţionare continuă;
- categoriile de beneficiari ai serviciilor sociale;
- procesul de acordare a serviciilor sociale cu următoarele etape principale :
evaluare iniţială şi, după caz, evaluarea complexă a cazului;
elaborarea planului de intervenţie;
evaluarea complexă;
elaborarea planului individualizat de asistenţă şi ngrijire;
implementarea măsurilor prevăzute n planul de intervenţie şi n planul individualizat;
monitorizare;
reevaluare.
- răspunderea realizării diferitelor etape din procesul de acordare a serviciilor sociale.
n vederea realizării unui sistem eficient de servicii sociale, organizarea, funcţionarea şi acordarea acestora va face obiectul unei activităţi complexe de monitorizare, evaluare şi control realizată de personal de specialitate din cadrul direcţiilor teritoriale pentru dialog, familie şi solidaritate socială, coordonate la nivel central de un compartiment de specialitate constituit la nivelul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.
Monitorizarea, evaluarea şi controlul serviciilor sociale presupun derularea unor activităţi care privesc:
a) respectarea standardelor de performanţă şi calitate;
b) calitatea serviciilor;
c) performanţa personalului;
d) eficienţa şi eficacitatea serviciilor;
e) gradul de satisfacţie a beneficiarului.
De asemenea, proiectul de ordonanţă prevede sursele de finanţare a serviciilor sociale. Acestea se finanţează, n principal, din fonduri alocate de la bugetul de stat, bugetul consiliilor judeţene şi al Consiliului General al municipiului Bucureşti şi bugetele locale.
La finanţarea serviciilor sociale contribuie şi sumele provenite din fonduri speciale şi alte fonduri extrabugetare, din donaţii, sponsorizări sau alte contribuţii din partea unor persoane fizice sau juridice din ţară şi străinătate, precum şi din contribuţia persoanelor beneficiare de servicii sociale.
Proiectul de ordonanţă a Guvernului este cuprins n Legea de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe pe perioada vacanţei parlamentare.
Totodată acest act normativ se ncrie n obligaţiile asumate de Romnia n procesul de aderare la structurile europene şi n deplină concordanţă cu prevederile Cartei Sociale Europeană revizuită care menţionează la art.13- Dreptul la asistenţă socială şi medicală, iar la art.14- Dreptul la servicii sociale, că statele semnatare trebuie să promoveze măsuri adecvate destinate tuturor categoriilor de persoane defavorizate, pentru a permite acestora să se dezvolte şi să rămnă membri deplini ai societăţii, să dispună de resurse sufuciente pentru o viaţă decentă, să participe activ la viaţa publică, socială şi cuturală, să ducă o existenţă independentă n mediul lor obişnuit de viaţă şi să dispună de serviciile necesare impuse de starea de sănătate proprie.
Faţă de cele prezentate, propunem aprobarea proiectului de lege alăturat.
AVIZăm FAVORABIL :
MINISTRUL ADMINISTRAŢIEI MINISTRUL DELEGAT PENTRU
ŞI INTERNELOR ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ
Ioan Rus Gabriel Oprea