ORDONANŢĂ
privind serviciile sociale
n temeiul art.107 din Constituţie şi al art.1 pct. IV 3 din Legea nr.279/2003 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul Romniei adoptă prezenta ordonanţă:
Art.1 - (1) Serviciile sociale, n sensul prezentei ordonanţe, reprezintă ansamblul complex de măsuri şi acţiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup, n vederea depăşirii unor situaţii de dificultate, pentru prezervarea autonomiei şi protecţiei persoanei, pentru prevenirea marginalizării şi excluziunii sociale şi promovarea incluziunii sociale.
(2) Serviciile sociale sunt acordate de către autorităţile administraţiei publice locale, precum şi de furnizori de servicii sociale, persoane fizice sau persoane juridice publice sau private.
Art.2 - (1) n realizarea serviciilor sociale, principalele responsabilităţi ale autorităţilor administraţiei publice centrale sunt următoarele:
a) ntocmesc si adoptă metodologia de acreditare a furnizorilor de servicii sociale;
b) asigură cuprinderea profesiilor specifice din domeniul asistenţei sociale in Nomenclatorul privind Clasificarea Ocupaţiilor din Romnia, asigurnd n acelaşi timp şi completarea ulterioară a noilor profesii apărute n sistemul de asistenţă socială;
c) stabilesc procedurile de evaluare, monitorizare şi control ale serviciilor sociale;
d) asigură finanţarea serviciilor sociale din capitolul alocat pentru această destinaţie de la bugetul de stat;
e) elaborează şi aprobă criteriile obligatorii de organizare si funcţionare a instituţiilor specializate de asistenţă socială;
f) elaborează şi aprobă modelele contractelor de acordare a serviciilor sociale;
g) elaborează şi aprobă standardele obligatorii de calitate la care se acordă serviciile sociale;
h) exercită controlul acordării serviciilor sociale.
(2) n realizarea serviciilor sociale, principalele responsabilităţi ale autorităţilor administraţiei publice locale sunt următoarele:
a) organizează şi susţin financiar şi tehnic serviciile sociale acordate la nivelul unităţii administrativ-teritoriale;
b) asigură transferul de competenţe şi resursele financiare necesare funcţionării serviciilor sociale organizate la nivelul unităţii administrativ teritoriale;
c) promovează parteneriate cu alţi furnizori de servicii sociale;
d) controlează din punct de vedere tehnic şi financiar serviciile sociale acordate la nivelul unităţii administrativ teritoriale;
e) orice alte atribuţii prevăzute de reglementările legale n vigoare.
Art.3 - Principiile care stau la baza acordării serviciilor sociale sunt :
a) respectarea individualităţii fiecărei persoane;
b) respectarea libertăţii de a alege serviciul social n funcţie de nevoia socială;
c) asigurarea accesului la servicii sociale n condiţii de tratament egal prin eliminarea oricărei forme de discriminare;
d) asigurarea de servicii de calitate, accesibile, flexibile, adaptate nevoilor sociale;
e) asigurarea drepturilor şi a siguranţei beneficiarilor, protejnd n acelaşi timp şi interesele acestora, dar şi pe cele colective ale comunităţii;
f) asigurarea accesului la informaţiile privind drepturile fundamentale, măsurile legale de protecţie, precum şi posibilitatea de contestare a deciziei de acordare a unor servicii sociale;
g) respectarea vieţii intime a persoanei;
h) respectarea confidenţialităţii;
i) dezvoltarea parteneriatului ntre părţile implicate n procesul de acordare a serviciilor sociale şi beneficiarii acestora.
Art. 4 - Serviciile sociale se organizează la nivel comunitar, n funcţie de nevoile identificate, de numărul potenţialilor beneficiari, de complexitatea situaţiilor de dificultate şi de gradul de risc social.
Art. 5 - Serviciile sociale pot fi servicii de asistenţă socială şi servicii de ngrijire social-medicală.
Art.6 - Serviciile de asistenţă socială sunt servicii cu caracter primar şi servicii specializate.
Art.7 - (1) Serviciile cu caracter primar au drept scop prevenirea sau limitarea unor situaţii de dificultate sau vulnerabilitate care pot duce la marginalizare sau excluziune socială.
(2) Serviciile definite la alin. (1) pot fi următoarele:
a) identificarea nevoilor individuale şi de grup, precum şi a principalelor categorii de beneficiari de servicii sociale;
b) informare asupra situaţiilor de risc, precum şi asupra drepturilor sociale ale persoanei;
c) măsuri educative şi de supraveghere destinate prevenirii comportamentelor deviante;
d) consiliere pentru persoane vrstnice, persoane cu handicap, persoane cu patologie cronică, persoane dependente de consumul de alcool, droguri sau alte substanţe toxice, persoane infectate cu HIV, pentru familiile acestora, precum şi pentru alte persoane din grupul social cu care s-au aflat n contact permanent sau incidental;
e) consiliere pentru persoanele şi familiile care adoptă copii sau care au minori n plasament sau ncredinţare;
f) consiliere şi susţinere pentru persoanele neglijate, abuzate sau victime ale violenţei n familie;
g) sprijin material şi financiar acordat persoanelor şi familiilor cu venituri insuficiente pentru acoperirea nevoilor minime, prevăzute de ansamblul dispoziţiilor legale n vigoare;
h) măsuri de urgenţă pentru următoarele persoane: fără adăpost, victime ale traficului de persoane, al violenţei n familie, precum şi pentru orice persoană aflată n dificultate.
i) orice alte măsuri de prevenţie socială.
Art. 8 - (1) Serviciile specializate au drept scop menţinerea, refacerea sau dezvoltarea capacităţilor individuale pentru depăşirea unei situaţii de nevoie socială.
(2) Serviciile definite la alin. (1), precum şi instituţiile care le acordă au drept obiectiv:
a) găzduirea, ngrijirea, recuperarea, reabilitarea şi reinserţiea socială pentru persoanele vrstnice, persoane cu handicap, persoane dependente de alcool sau droguri, persoane victime ale violenţei n familie;
b) suport şi asistenţă pentru copiii şi familiile n dificultate;
c) găzduirea şi educaţia specială pentru copiii sau tinerii cu handicap sau care prezintă dificultăţi de adaptare;
d) găzduirea tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului pe o perioadă determinată n conformitate cu legislaţia n vigoare;
e) inserţia socială şi profesională a tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului;
f) găzduirea pe perioadă determinată a persoanelor fără adăpost;
g) asistenţă şi suport pentru asigurarea unei vieţi autonome şi active persoanelor de vrsta a treia, precum şi servicii de ngrijire acordate vrstnicilor aflaţi ntr-o situaţie de dependenţă;
h) acordarea de măsuri de suport pentru integrarea n muncă, altele dect cele prevăzute de Codul muncii, inclusiv atelierele protejate;
i) acordarea de măsuri de readaptare, de pre-orientare şi de reeducare profesională stabilite prin legislaţia n vigoare;
j) primirea şi ngrijirea n situaţii de urgenţă, cu sau fără găzduire, acordarea de sprijin sau acompaniament social, adaptarea la o viaţă activă sau inserţie socială şi profesională pentru persoanele sau familiile n dificultate sau n situaţii de risc;
k) acţiuni de identificare, ajutor, susţinere, formare sau informare, consiliere, expertiză sau coordonare n vederea prevenirii oricărei forme de dependenţă;
l) activităţi, măsuri şi servicii sociale de tip pilot;
m) orice alte măsuri de intervenţie socială.
Art 9 - (1) Serviciile de ngrijire social-medicală sunt acordate persoanelor care datorită unor afecţiuni fizice, psihice, mentale sau senzoriale, se găsesc n imposibilitatea de a realiza activităţile curente de viaţă sau care se află n faza terminală a unei boli incurabile.
(2) Serviciile de ngrijire social-medicală reprezintă un complex de activităţi, care se acordă n cadrul unui sistem social şi medical integrat şi au drept scop principal menţinerea autonomiei persoanei, precum si prevenirea agravării situaţiei de dependenţă.
(3) Principalele categorii de persoane cărora li se adresează serviciile de ngrijire social-medicală sunt persoanele vrstnice, persoanele cu handicap, bolnavii cronici, persoanele care suferă de boli incurabile şi care necesită o gamă largă de servicii sociale, cum ar fi servicii de ngrijire, asistenţă, tratament, recuperare funcţională, reabilitare şi inserţie socială.
Art 10 - Serviciile de ngrijire social-medicală pot fi clasificate n următoarele categorii :
a) servicii de bază: ajutor pentru igienă corporală, mbrăcare şi dezbrăcare, igiena eliminărilor, hrănire şi hidratare, transfer şi mobilizare, deplasare n interior, comunicare;
b) servicii de suport: ajutor pentru prepararea hranei sau livrarea acesteia, efectuarea de cumpărături, activităţi de menaj, nsoţirea n mijloacele de transport, facilitarea deplasării n exterior, companie, activităţi de administrare şi gestionare, activităţi de petrecere a timpului liber;
c) servicii de ngrijiri medicale;
d) servicii de recuperare şi reabilitare, conexe domeniului medical şi social: kinetoterapie, fizioterapie, terapie ocupaţională, psihoterapie, psihopedagogie, logopedie, podologie şi altele asemenea;
e) servicii de reabilitare şi adaptare a ambientului: mici amenajări, reparaţii şi altele asemenea.
Art.11 - (1) Furnizorii de servicii sociale pot fi persoane fizice sau juridice, publice sau private, după cum urmează:
a) serviciul public de asistenţă socială la nivel judeţean şi local;
b) alte servicii publice specializate la nivel judeţean sau local;
c) instituţii publice de sănătate, educaţie, penitenciare şi alte asemenea, care dezvoltă compartimente de asistenţă socială specializate;
d) asociaţii şi fundaţii, cultele religioase şi orice alte forme organizate ale societăţii civile;
e) persoane fizice autorizate;
f) filiale şi sucursale ale asociaţiilor şi fundaţiilor internaţionale recunoscute n conformitate cu legislaţia n vigoare;
g) organizaţii internaţionale de profil.
(2) Furnizorii de servicii prevăzuţi la alin. (1) lit. d) - g) pot organiza şi acorda servicii sociale numai dacă sunt acreditati n condiţiile legii.
(3) Metodologia de acreditare a furnizorilor de servicii sociale se aprobă prin hotărre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, n termen de 90 de zile de la intrarea n vigoare a prezentei ordonanţe.
Art.12 (1) Serviciul public de asistenţă socială al comunităţii locale este principalul furnizor de servicii sociale avnd responsabilitatea dezvoltării şi diversificării prioritare a serviciilor de asistenţă şi ngrijire comunitară, servicii care permit menţinerea persoanei n mediul propriu de viaţă, n familie şi n comunitate.
(2) n condiţiile n care serviciul public de asistenţă socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale nu are capacitatea de a oferi integral pachetul de servicii necesare, acesta poate ncheia convenţii de parteneriat şi contracte de acordare a serviciilor sociale cu furnizori acreditaţi de servicii sociale.
(3) Contractul prevăzut la alin (2) va cuprinde n mod obligatoriu serviciile oferite, natura şi costurile acestora, drepturile şi obligaţiile părţilor, perioada şi condiţiile de acordare, cu respectarea standardelor de calitate stabilite pentru fiecare tip de serviciu, precum şi sancţiunile aplicate n condiţiile unor servicii sociale de calitate necorespunzătoare.
(4) Alegerea furnizorilor de servicii se face n condiţii de competiţie prevăzute de legislaţia n vigoare.
(5) Modelul contractului prevăzut la alin. (3) va fi aprobat prin Ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.
(6) n condiţiile n care serviciul public de asistenţă socială local nu poate susţine acordarea unor servicii sociale n situaţii de urgenţă, acestea vor fi preluate n responsabilitatea serviciul public de asistenţă socială judeţean.
Art 13 (1) Furnizorii de servicii sociale acreditaţi pot acorda servicii sociale prin contracte directe ncheiate cu beneficiarii, n condiţiile legii.
(2) Contractul prevăzut la alin. (1) va cuprinde, n principal, serviciile sociale oferite, costurile acestora, drepturile şi obligaţiile părţilor.
(3) Modelul contractului prevăzut la alin. (2) va fi aprobat prin Ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.
Art.14 - Serviciile sociale se pot organiza şi acorda la domiciliu, n instituţii specializate de asistenţă socială, precum şi n alte categorii de instituţii publice sau private prevăzute de lege.
Art.15 - Instituţiile specializate de asistenţă socială cuprind toate instituţiile publice sau private care acordă servicii sociale şi asigură supraveghere şi ngrijire cu titlu permanent şi temporar, cu sau fără găzduire.
Art.16 - (1) Criteriile obligatorii de organizare şi funcţionare a instituţiilor specializate de asistenţă socială, cu excepţia celor de tip pilot, sunt stabilite prin hotărre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.
(2) Pentru realizarea serviciilor sociale, instituţiile specializate de asistenţă socială au obligaţia de a elabora regulamentul propriu de organizare şi funcţionare, care va include şi drepturile şi obligaţiile beneficiarilor, n conformitate cu standardele de calitate pentru servicii sociale.
(3) Standardele de calitate vor fi elaborate de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi aprobate prin Ordin al ministrului.
(4) Instituţiile publice specializate de asistenţă socială sunt conduse de un director numit de autorităţile publice care asigură finanţarea.
Art.17 - (1) Instituţiile publice specializate de asistenţă socială pot fi organizate pentru a deservi una sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale.
(2) n condiţiile n care sunt implicate mai multe unităţi administrativ-teritoriale, instituţiile prevăzute la alin.(1) sunt nfiinţate şi organizate n baza unui protocol ncheiat ntre părţile participante, care va cuprinde şi obligaţiile fiecăreia dintre acestea.
Art.19 - Profesiile sociale specifice şi complementare aparţinnd domeniului serviciilor sociale, precum şi principalele activităţi vor fi cuprinse n Nomeclatorul pentru Clasificarea Ocupaţiilor din Romnia, n termen de 6 luni de la intrarea n vigoare a prezentei ordonanţe.
Art.20 - Serviciile sociale sunt realizate de personal de specialitate format n instituţii de nvăţămnt superior, precum şi de personal care a dobndit competenţe n procesul de formare şi de perfecţionare continuă, n condiţiile legii.
Art.21 (1) Asistentul social are ndatorirea de a identifica situaţiile şi cauzele care afectează echilibrul psihic, economic sau moral al individului, al familiei sau al grupului social şi trebuie să ntreprindă toate acţiunile necesare pentru remedierea situaţiei de dificultate identificate.
(2) Asistentul social ndeplineşte, n principal, activităţi care privesc ajutorul material, social şi psihologic acordat persoanelor şi familiilor, participarea la elaborarea proiectelor socio-educative, consilierea, orientarea, ajutorul pentru realizarea demersurilor necesare obţinerii drepturilor, activităţi de informare şi prevenire.
Art.22 - (1) Serviciile de asistenţă socială specializată, precum şi cele de ngrijire social-medicală sunt realizate de echipe pluridisciplinare.
(2) Echipa pluridisciplinară prevăzută la alin.(1) poate cuprinde asistent social, asistent maternal, ngrijitor, nsoţitor, asistent personal, ajutor menajer, educator specializat, psihoterapeut, psihopedagog, psiholog, terapeut ocupaţional, kinetoterapeut, logoped, asistent medical şi medic, precum şi alte profesii conexe domeniului social şi medical.
Capitolul IV Beneficiarii de servicii sociale
Art 23. Beneficiarii de servicii sociale sunt persoane precum şi grupuri sociale, care la un moment dat se pot afla ntr-o situaţie de dificultate generatoare de marginalizare, excluziune socială, precum si n lipsa suportului acordat de familie sau comunitate.
Art.24 - (1) Beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe cetăţenii romni care au domiciliul ori reşedinţa n Romnia, precum şi cetăţenii romni fără domiciliu.
(2) Cetăţenii altor state beneficiază de servicii sociale, n conformitate cu prevederile acordurilor ratificate de Romnia, dacă au domiciliul sau reşedinţa n Romnia.
(3) Pentru apatrizi, serviciile sociale vor fi acordate, dacă au domiciliul sau reşedinţa n Romnia.
Art.25 Beneficiarii de servicii sociale pot fi copii, familii, persoane vrstnice, persoane cu handicap, persoane dependente de consumul de droguri, alcool sau alte substanţe toxice, persoane infectate HIV, fără venituri sau cu venituri mici, persoane fără adăpost, bolnavi cronici şi persoane care suferă de boli incurabile, precum şi alte persoane aflate n situaţii de nevoie sociala.
Art.26 - Beneficiarii de servicii sociale trebuie să fie informaţi şi au dreptul să participe la procesul de luare a deciziilor şi de acordare a serviciilor sociale.
Art.27 - (1) Informaţiile obţinute, pe parcursul evaluării, privind viaţa privată a persoanelor beneficiare sunt confidenţiale, neputand fi dezvăluite decat cu acordul acestora.
(2) Informaţiile confidenţiale pot fi dezvăluite fără acordul beneficiarilor n următoarele situaţii:
a) atunci cnd dispoziţiile legale o prevăd n mod expres;
b) cnd se pune n pericol viaţa persoanei beneficiare sau a membrilor unui grup social;
c) cnd se transferă cazul la o altă unitate administrativ-teritorială sau la un alt furnizor de servicii;
d) cnd se oferă alt serviciu social.
Art.28 - (1) Serviciile sociale se acordă la solicitarea persoanei, a familiei acesteia sau a reprezentantului legal, n urma semnalării unei situaţii de nevoie socială de către orice altă persoană, precum şi din oficiu.
(2) Solicitarea pentru acordarea de servicii sociale se adresează serviciului public de asistenţă socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale.
a) evaluare iniţială şi, după caz, evaluarea complexă a cazului;
b) elaborarea planului de intervenţie;
c) evaluarea complexă;
d) elaborarea planului individualizat de asistenţă şi ngrijire;
e) implementarea măsurilor prevăzute n planul de intervenţie şi n planul individualizat;
f) monitorizare;
g) reevaluare.
Art.30 - (1) Evaluarea iniţială este efectuată de asistentul social sau de personalul de specialitate cu competenţe n domeniul asistenţei sociale din cadrul serviciului public de asistenţă socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale.
(2) Evaluarea iniţială are drept scop identificarea nevoilor individuale sau de grup, precum şi elaborarea planului de intervenţie.
(3) Planul de intervenţie cuprinde măsurile necesare soluţionării situaţiei de risc social, respectiv acordarea de prestaţii şi servicii sociale, precum şi orice alte măsuri prevăzute de dispoziţiile legale n vigoare.
(4} Planul de interventie se elaboreaza in termen de maximum 10 zile de la data nregistrarii solicitarii.
Art.31 - (1) Responsabilitatea implementării măsurilor prevăzute n planul de intervenţie revine serviciului public de asistenţă socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale.
(2) n implementarea planului de intervenţie, serviciul public de asistenţă socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale realizează direct măsurile prevăzute sau, după caz, organizează plasarea beneficiarului la un alt furnizor de servicii sociale n condiţiile art.12 alin.(2).
Art 32 - (1) n condiţiile n care evaluarea iniţială evidenţiază existenţa unor situaţii complexe pentru a căror rezolvare se impune participarea mai multor profesionişti sau instituţii specializate n domeniul medical, educaţional şi altele asemenea, se va recomanda efectuarea evaluării complexe necesare identificării şi stabilirii măsurilor de intervenţie personalizate.
(2) Evaluarea complexă este realizată de echipe pluridisciplinare de specialişti care, n activitatea desfăşurată, utilizează instrumente şi tehnici standardizate specifice domeniului de activitate.
(3) Principalele categorii de persoane care pot beneficia de o evaluare complexă a nevoilor sociale individuale sunt reprezentate de copiii aflaţi n dificultate, persoanele vrstnice şi cele cu handicap, bolnavii cronici, persoanele infectate sau bolnave HIV/SIDA, persoanele dependente de droguri sau alte substanţe toxice, precum şi persoanele care suferă de maladii incurabile.
(4) Componenţa echipelor pluridisciplinare, organizarea şi funcţionarea acestora sunt reglementate prin legislaţia n vigoare.
(2) Procesul de evaluare complexă permite identificarea posibilităţilor de integrare familială a copilului sau de plasament, stabilirea gradului de dependenta sau handicap al persoanei, a tipului si nivelului de disfunctie existent, pentru elaborarea unei strategii de suport materializata intr-un plan individualizat de ingrijire, care va contine un ansamblu de masuri si servicii adecvate si disponibile.
(3) Procesul de evaluare complexă urmăreşte, n principal următoarele aspecte:
a) evaluarea capacităţilor fizice, mentale şi senzoriale, a nivelului de disfuncţie şi a abilităţii de a realiza activităţile de bază ale vieţii zilnice;
b) evaluarea psihologică şi psihiatrică;
c) evaluarea familiei privind capacitatea acesteia de a asigura condiţiile necesare creşterii, ngrijirii şi educării copilului;
d) evaluarea posibilităţilor de integrare familială, de plasament al copilului sau de adopţie;
e) evaluarea gradului de funcţionabilitate socială;
f) evaluarea mediului fizic şi social n care trăieşte persoana;
g) evaluarea percepţiei persoanei asupra siguranţei, securităţii şi vulnerabilităţii proprii;
h) evaluarea motivaţiei persoanei de a beneficia de servicii la domiciliu, n instituţii de zi sau rezidenţiale;
i) evaluarea consecinţelor care privesc persoana n cazul acordării sau neacordării serviciilor de ngrijire;
j) evaluarea nevoilor sociale şi a posibilităţii asigurării de suport pentru reţeaua informală de ngrijire;
k) evaluarea percepţiei proprii privind capacitatea funcţională, performanţele şi resursele;
l) evaluarea capacităţii reţelei informale de a acorda servicii sociale;
m) evaluarea serviciilor sociale disponibile, precum şi a modului n care acestea pot răspunde nevoilor persoanei.
Art.34 - (1) Rezultatele evaluării complexe se comunică, n toate cazurile, n termen de 5 zile serviciului public de asistenţă socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale care a efectuat evaluarea iniţială.
(2) Pe baza rezultatelor evaluării complexe, serviciul public de asistenţă socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale completează sau, după caz, revizuieşte, n termen de 5 zile, planul de intervenţie.
Art.35 - (1) Acordarea serviciilor sociale se realizează n baza planului individualizat de asistenţă şi ngrijire, elaborat de furnizorul de servicii sociale cu acordul şi participarea beneficiarului.
(2) Planul individualizat de asistenţă şi ngrijire cuprinde, n principal, programarea serviciilor sociale, personalul responsabil, precum şi procedurile de acordare.
(3) Răspunderea privind implementarea planului individualizat de asistenţă şi ngrijire revine responsabilului de caz desemnat de furnizor.
Art.36 - (1) n vederea monitorizării eficienţei serviciilor sociale acordate, precum şi pentru stabilirea continuării intervenţiei sau scoaterii din evidenţă a cazului, situaţia persoanei beneficiare se reevaluează periodic de către responsabilul de caz, desemnat de furnizor şi, după caz, de asistentul social.
(2) Pe baza rezultatelor reevaluării, planul de intervenţie sau, după caz, planul individualizat se completează sau se revizuieşte de către furnizorul de servicii sociale.
Art.37 n scopul asigurării respectării dreptului la viaţa de familie a persoanelor luate n ngrijire, furnizorii de servicii sociale trebuie să caute soluţii pentru evitarea separării membrilor de familie, iar n situatia n care acest lucru nu se poate realiza, aceştia vor identifica o soluţie care să permită reunirea membrilor de familie ct mai des posibil şi n locaţii accesibile pentru fiecare.
Art.38 - (1) n cazul n care serviciile sociale sunt acordate direct de un furnizor acreditat, acesta are obligaţia să informeze serviciul public de asistenţă socială n a cărui rază teritorială locuieşte beneficiarul asupra nevoilor identificate şi serviciilor acordate.
(2) Furnizorul prevăzut la alin (1) transmite serviciului public de asistenţă socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale planul individualizat de asistenţă şi ngrijire şi un raport cu privire la rezultatele implementării acestuia.
(3) Pe baza documentelor prevăzute la alin (2), serviciul public de asistenţă socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale monitorizează activitatea furnizorului de servicii sociale.
Art.39 n situaţii de urgenţă, serviciile sociale pot fi acordate imediat, elaborarea planului de intervenţie sau a planului individualizat de asistenţă şi ngrijire realizndu-se n termen de maxim 5 zile de la luarea n evidenţă a cazului.
Art 40 - n condiţiile n care beneficiarul serviciului social sau reprezentantul său legal nu este de acord cu măsurile prevăzute n planul de intervenţie ori cu calitatea serviciilor acordate, se poate adresa Comisiei de Mediere Socială care, n baza planului individual, va analiza motivele contestaţiei beneficiarului, hotărnd n concordanţă cu prevederile legii.
Art 41 - Dacă beneficiarul serviciului social se consideră nedreptăţit de hotararea Comisiei de Mediere Socială, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente.
Art 42 - Personalul implicat n acordarea serviciilor sociale răspunde, n condiţiile legii, material, disciplinar sau penal, după caz.
Art. 43 (1) ncălcarea eticii profesionale se constată şi se sancţionează de către comisiile de disciplină din cadrul asociaţiilor profesionale.
(2) Deciziile comisiilor de disciplină pot fi atacate de persoana n cauza la judecătorie in termen de 30 de zile de la data comunicării.
Art.44 - (1) Monitorizarea, evaluarea şi controlul serviciilor sociale se realizează de către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei prin direcţiile pentru dialog, familie şi solidaritate socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti şi se exercită att asupra serviciilor publice de asistenţă socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale, ct şi asupra celorlalţi furnizori de servicii sociale prevăzuţi la art.11.
Art.45 - Principalele obiective ale activităţii de monitorizare, evaluare şi control sunt următoarele:
a) controlul aplicării prevederilor legale referitoare la serviciile sociale;
b) controlul calităţii şi eficienţei serviciilor acordate de furnizorii de servicii sociale, precum şi respectarea standardelor de calitate;
c) controlul activităţilor serviciilor publice de asistenţă socială de la nivel local şi judeţean cu privire la acordarea serviciilor sociale şi utilizarea fondurilor alocate pentru acestea;
d) monitorizarea şi evaluarea serviciilor sociale n vederea mbunătăţirii acestora;
e) monitorizarea şi evaluarea serviciilor sociale din punctul de vedere al respectării drepturilor sociale ale beneficiarului.
Art. 46 Monitorizarea, evaluarea şi controlul serviciilor sociale presupune derularea unor activităţi care privesc:
a) performanţa financiară;
b) performanţa personalului;
c) randamentul serviciilor;
d) resursele necesare;
e) eficienţa serviciilor;
f) eficacitatea sistemului;
g) calitatea serviciilor;
h) gradul de satisfacţie a beneficiarului;
i) respectarea standardelor de performanţă şi calitate;
j) mbunătăţirea permanentă a serviciilor;
k) respectarea altor reglementări conexe serviciilor sociale.
Art.47 - Activitatea de evaluare şi control la furnizorii de servicii sociale se va efectua obligatoriu o dată pe an, sau ori de cte ori aceasta este impusă de situaţiile concrete date.
Art.48 Direcţiile pentru dialog, familie şi solidaritate socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti transmit semestrial Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei un raport de activitate care va conţine n mod obligatoriu date privind situaţia constatată n fapt, recomandările şi propunerile efectuate, precum şi sancţiunile aplicate.
Art.49 (1) n structura Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei se nfiinţează un compartiment de specialitate, care va coordona activitatea de monitorizare, evaluare şi control n domeniul serviciilor sociale.
(2) Atribuţiile şi numărul de personal al compartimentului prevăzut la alin.(1) se stabilesc prin Ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.
Art.50 - Direcţiile pentru dialog, familie şi solidaritate socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti acorda, la cerere, prin personalul propriu, furnizorilor de servicii, asistenţă tehnică de specialitate, n condiţiile dispoziţiilor legale n materie.
Capitolul IX Finanţarea serviciilor sociale
Art.51 - (1) Serviciile sociale se finanţează, n principal, din fonduri alocate de la bugetul de stat şi bugetele locale.
(2) La finanţarea serviciilor sociale sunt utilizate şi sume provenite din fonduri speciale şi alte fonduri extrabugetare, din donaţii, sponsorizări sau alte contribuţii din partea unor persoane fizice sau juridice din ţară şi străinătate, precum şi din contribuţia persoanelor beneficiare de servicii sociale.
(3) Protocolul prevăzut la art.17 alin.(2) stabileşte contribuţia fiecărei părţi la cheltuielile de organizare şi funcţionare a instituţiilor publice specializate de asistenţă socială, precum şi la realizarea serviciilor sociale.
Art. 52 - De la bugetul de stat se alocă fonduri pentru:
a) finanţarea, cofinanţarea sau, după caz, subvenţionarea programelor de servicii sociale;
b) finanţarea programelor naţionale de dezvoltare a serviciilor sociale;
c) finanţarea sau cofinanţarea nfiinţării, organizării şi funcţionării unor instituţii specializate de asistenţă socială;
d) finanţarea sau cofinanţarea altor măsuri şi obiective prevăzute n legea bugetului de stat.
Art.53 - (1) De la bugetele locale se alocă fonduri pentru:
a) finanţarea serviciilor sociale organizate de autorităţile administraţiei publice locale;
b) cofinaţarea serviciilor sociale realizate de autorităţile administraţiei publice locale n parteneriat cu alţi furnizori;
c) subvenţionarea serviciilor sociale realizate de furnizori acreditaţi;
d) finanţarea sau cofinanţarea altor măsuri de asistenţă socială prevăzute de legislaţia n vigoare.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să prevadă n bugetele proprii, n capitole bugetare distincte, fonduri necesare pentru asistenţă socială.
Art.54 (1) Nerespectarea prevederilor art.11 alin.(2), art.13, art.16 alin.(2), art.18, art.23, art.30 alin.(4) şi art.35 din prezenta ordonanţă constituie contravenţii dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni şi se sancţionează cu amendă de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei.
(2) Cuantumul amenzilor contravenţionale prevăzute la alin.(1) se modifică prin hotărre a Guvernului.
Art. 55 - Constatarea abaterilor şi aplicarea contravenţiilor se realizează de persoanele imputernicite desemnate din cadrul direcţiilor pentru dialog, familie şi solidaritate socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
Art.56 - n cazul abaterilor repetate constatate la furnizorii de servicii sociale sau a nerespectării de către aceştia a recomandărilor stabilite anterior, reprezentii imputerniciti ai direcţiilor de dialog, familie şi solidaritate socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pot retrage temporar sau definitiv dreptul la desfăşurarea activităţilor n domeniul serviciilor sociale in condiţiile legii.
Art.57 - Dispoziţiile din prezentul act normativ cu privire la stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 cu modificările şi completările ulterioare.
Capitolul XI Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art.58 - Pnă la obţinerea acreditării, activitatea furnizorilor de servicii sociale prevăzuţi la art.11 alin (2), care acordă servicii sociale la data intrării n vigoare a prezentei ordonanţe, se desfăşoară n condiţiile prevăzute de legislaţia n vigoare.
Art.59 - Furnizorii de servicii sociale pot organiza, n condiţiile legii, activităţi de formare pentru personalul propriu, precum şi pentru personalul care activează n cadrul altor instituţii sau organisme cu atribuţii n domeniul serviciilor sociale.
Art.60 Prezenta ordonanţă intră n vigoare la data de 15 decembrie 2003.
Art.61 - n termen de 90 de zile de la data publicării prezentei ordonanţe n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei mpreună cu ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale care au atribuţii n aplicarea măsurilor stabilite prin prezenta ordonanţă vor elabora normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei ordonanţe, care se aprobă prin hotărre a Guvernului.